Masturbarea, cit este de grava ?

„Mă întreb dacă Dumnezeu condamnă masturbarea. Îmi va afecta ea sănătatea fizică şi sau mintală în viitor precum, şi eventuala mea căsătorie?“ Melissa, de 15 ani. Aceste întrebări i-au chinuit pe mulţi tineri. Motivul? Masturbarea este larg răspîndită. Se spune că în jur de 97 la sută dintre băieţi şi peste 90 la sută dintre fete s-au masturbat pînă la vîrsta de 21 de ani. Mai mult, această practică a fost socotită cauza a tot felul de boli  de la negi şi pleoape roşii pînă la epilepsie şi boli mintale. Cercetările medicale din secolul al XX-lea nu mai susţin astfel de afirmaţii alarmante. Într-adevăr, medicii de azi cred că nici una dintre bolile fizice nu este cauzată de masturbare. Cercetătorii William Masters şi Virginia Johnson adaugă că „nu există dovezi medicale că masturbarea, indiferent de frecvenţa cu care este practicată, ar fi la originea unor boli mintale“. Totuşi, există alte efecte rele! Şi mulţi tineri creştini sînt, pe bună dreptate, îngrijoraţi cu privire la această practică. „Atunci cînd am început [să mă masturbez], am avut sentimentul că îl trădez pe Iehova Dumnezeu, scria un tînăr. Uneori eram foarte deprimat.“ Ce este, de fapt, masturbarea? Cît este de gravă şi de ce atît de mulţi tineri o consideră un obicei greu de abandonat? De ce sînt vulnerabili tinerii Masturbarea constă în provocarea plăcerii sexuale prin excitarea deliberată a părţilor genitale. În perioada pubertăţii, dorinţele sexuale devin mai puternice. Sînt eliberaţi hormoni puternici care acţionează asupra organelor de reproducere. Tînărul devine astfel conştient că aceste organe sînt capabile să-i procure senzaţii plăcute. Şi, uneori, un tînăr poate să fie excitat sexual chiar şi fără să se gîndească la sex. De exemplu, stările de tensiune produse de diferite îngrijorări, nelinişti sau frustrări pot influenţa sistemul nervos al unui băiat şi-i pot provoca o excitaţie sexuală. Acumularea de lichid seminal îl poate face să se trezească excitat sexual, sau poate să-i producă o poluţie nocturnă, însoţită, de obicei, de un vis erotic. În mod asemănător, şi unele fete se pot excita involuntar. La unele, dorinţa sexuală este accentuată cu puţin înainte sau după perioada menstruală. Dacă ai simţit şi tu astfel de excitări, nu te îngrijora. Aceasta este o reacţie normală a unui corp tînăr. Astfel de senzaţii, chiar dacă sînt foarte puternice, nu au nimic comun cu masturbarea, întrucît sînt în mare măsură involuntare. Şi, pe măsură ce te maturizezi, intensitatea acestor senzaţii noi va scădea. Curiozitatea şi noutatea legată de aceste noi senzaţii îi determină însă pe unii tineri să-şi atingă în mod deliberat organele sexuale sau să se joace cu ele. „Combustibil mintal“ Biblia îl descrie pe un tînăr care întîlneşte o femeie imorală. Ea îl sărută şi îi spune: „Vino . . . să ne desfătăm cu dezmierdări!“ Ce se întîmplă apoi? „Deodată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie“ (Proverbele 7:7–22). Evident, pasiunea acestui tînăr a fost stimulată nu numai fiindcă hormonii săi lucrau, ci şi datorită celor ce văzuse şi auzise. În acest sens, un tînăr recunoaşte: „La baza problemelor mele legate de masturbare stăteau lucrurile cu care îmi hrăneam mintea. Obişnuiam să urmăresc programe TV cu conţinut imoral şi, uneori, vizionam filme pornografice transmise prin cablu. Astfel de scene sînt atît de şocante încît nu reuşeşti să le uiţi. Ele îmi reveneau în memorie, furnizîndu-mi combustibilul mintal necesar pentru a mă masturba“. Într-adevăr, ceea ce citeşte cineva, ceea ce vizionează sau ascultă, precum şi lucrurile pe care le discută sau la care meditează constituie adeseori factori care favorizează masturbarea. O tînără de 25 de ani mărturisea: „Mi se părea că pur şi simplu nu pot să renunţ la acest obicei. Eram însă o cititoare pasionată a romanelor de dragoste, şi aceasta agrava problema“. Un „calmant“ Experienţa acestei tinere arată cu claritate motivul principal pentru care abandonarea acestui obicei poate fi atît de dificilă. Ea continuă: „De obicei, mă masturbam pentru a mă elibera dintr-o stare de nervozitate, încordare sau nelinişte. Plăcerea aceea scurtă era ca şi înghiţitura pe care o ia alcoolicul pentru a-şi calma nervii“. Cercetătorii Suzanne şi Irving Sarnoff scriu: „Pentru unele persoane, masturbarea poate deveni un obicei la care recurg pentru consolare ori de cîte ori se simt respinse sau se îngrijorează în legătură cu ceva. Alţii însă pot ajunge în această situaţie doar ocazional, cînd trec printr-un moment stresant pe plan afectiv“. Evident, alţii recurg la acest obicei cînd sînt contrariaţi, deprimaţi, singuri sau cînd se află într-un mare stres; el devine un „calmant“ care elimină aceste tulburări. Ce spune Biblia? Un tînăr întreba: „Este masturbarea un păcat de neiertat?“ Masturbarea nu este menţionată nicăieri în Biblie. Această practică era obişnuită, în timpurile biblice, în ţările în care se vorbea limba greacă, fiind folosite diferite cuvinte greceşti pentru a o descrie. Însă nici unul dintre aceste cuvinte nu este folosit în Biblie. De vreme ce masturbarea nu este condamnată direct în Biblie, înseamnă oare că este inofensivă? Absolut deloc! Deşi nu este clasificată printre păcatele grave, cum ar fi fornicaţia, masturbarea este cu siguranţă un obicei impur (Efeseni 4:19). Principiile Cuvîntului lui Dumnezeu arată deci că îţi va fi „de folos“ dacă te vei împotrivi cu toată puterea acestui obicei impur.  Isaia 48:17. Masturbarea stimulează „apetitul sexual“ „Daţi morţii mădularele voastre care sînt pe pămînt: . . . patimile (apetitul sexual, )“, îndeamnă Biblia (Coloseni 3:5). „Apetitul sexual“ se referă nu la impulsuri sexuale normale, ci la pasiunea care scapă de sub control. De aceea, acest „apetit sexual“ poate să ducă pe cineva la comiterea unor acte grave, aşa cum scrie Pavel la Romani 1:26, 27. Dar masturbarea nu ‘dă morţii’ oare aceste dorinţe? Nu, dimpotrivă; aşa cum mărturiseşte un tînăr, „cînd te masturbezi, îţi opreşti gîndurile asupra unor dorinţe greşite, ceea ce nu face altceva decît să îţi sporească apetitul pentru ele“. Adeseori, fanteziile imorale constituie un mijloc prin care plăcerea sexuală este intensificată (Matei 5:27, 28). De aceea, dacă se iveşte ocazia, se poate cădea uşor în imoralitate. Aşa i s-a întîmplat unui tînăr care recunoaşte: „Într-un timp credeam că masturbarea ar putea să-mi uşureze sentimentul de frustrare fără să mă încurc cu o femeie. Cu toate acestea, dorinţa de a avea astfel de relaţii a devenit irezistibilă“. El a comis fornicaţie. Nu întîmplător, un sondaj efectuat în Statele Unite a dezvăluit că majoritatea adolescenţilor care se masturbau comiteau şi fornicaţie. Aceştia depăşeau cu 50 la sută numărul celor care erau virgini! Contaminare pe plan mintal şi afectiv Masturbarea exercită şi anumite influenţe nocive pe plan intelectual (compară cu 2 Corinteni 11:3). Cînd se masturbează, o persoană este absorbită de propriile sale senzaţii trupeşti, demonstrînd un egocentrism total. Sexualitatea ajunge să fie străină de noţiunea de iubire şi este redusă la un reflex prin care se descarcă starea de tensiune. Dumnezeu a prevăzut însă ca dorinţele sexuale să fie satisfăcute prin relaţii sexuale  o expresie a iubirii dintre un soţ şi soţia sa.  Proverbele 5:15–19. Cel care se masturbează poate ajunge să considere persoanele de sex opus drept simple obiecte sexuale — instrumente care slujesc la satisfacerea dorinţelor sexuale. Atitudinile incorecte însuşite prin masturbare contaminează „spiritul“ sau înclinaţia mintală dominantă. În unele cazuri, problemele cauzate de masturbare persistă chiar şi după căsătorie! Pe bună dreptate, Cuvîntul lui Dumnezeu insistă: „Iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului“.  2 Corinteni 7:1. Un punct de vedere echilibrat asupra vinovăţiei Mulţi tineri, care au reuşit în general să învingă acest obicei rău, recidivează din cînd în cînd. Din fericire, Dumnezeu este foarte milos. „Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi“, spune psalmistul (Psalmul 86:5). Cînd un creştin cedează în faţa masturbării, deseori chiar inima lui este cea care îl condamnă. Dar Biblia afirmă că „Dumnezeu este mai mare decît inima noastră şi cunoaşte toate“ (1 Ioan 3:20). Dumnezeu vede dincolo de păcatele noastre. Profunzimea cunoştinţei sale îi permite să asculte plin de compasiune cererile noastre sincere pentru iertare. După cum scria o tînără: „M-am simţit vinovată un timp, dar faptul că ştiu ce Dumnezeu iubitor este Iehova şi că el îmi poate citi inima şi cunoaşte toate eforturile şi intenţiile mele, mă ajută să nu fiu prea deprimată cînd mai greşesc uneori“. Dacă lupţi împotriva dorinţei de a te masturba, probabil că nu vei comite păcatul grav al fornicaţiei. Numărul din 1 septembrie 1959 al Turnului de veghere afirma: „Probabil ne împiedicăm şi cădem de multe ori din pricina unui obicei rău care s-a întipărit mai adînc decît credeam în modul nostru de viaţă anterior . . . Nu disperaţi. Nu trageţi concluzia că aţi săvîrşit un păcat de neiertat. Aşa ar dori Satan să vă facă să credeţi. Însuşi faptul că vă simţiţi îndureraţi şi supăraţi pe voi înşivă este o dovadă că nu aţi mers prea departe. Niciodată să nu încetaţi să vă întoarceţi umili şi sinceri la Dumnezeu, căutînd iertarea, purificarea şi ajutorul lui. Mergeţi la el aşa cum merge un copil la tatăl său cînd este în necaz, indiferent cît de des apelaţi din pricina aceleiaşi greşeli, iar, datorită bunătăţii sale nemeritate, Iehova vă va da cu plăcere ajutor şi, dacă sînteţi sinceri, el vă va ajuta să dobîndiţi o conştiinţă purificată“.