Preamărirea lui Dumnezeu garantează mântuire

Iehova răsplăteşte cu mântuire pe aceia, care îl prea­măresc. A-L lăuda pe El este privilegiul îmbucurător al celor vii: „Nu morţii laudă pe Domnul, şi nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii, ci noi, noi vom binecuvânta pe Domnul, de acum şi până în veac. Lăudaţi pe Domnul!" Ps. 115:17,18. Un om înţelept a zis mai demult: „Omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde dar cei proşti merg înainte şi sunt pedepsiţi”. Prov. 22:3; 27:12. Dumnezeu Domnul însuşi, care ştie foarte bine dinainte ce rău groaznic va însemna Armaghedonul pentru lumea aceasta, spune tuturor oamenilor chibzuiţi dinainte: „Du-te poporul meu, intră în odaia Ta şi încuie uşa după tine; ascunde-te câteva clipe, până va trece mânia! Căci iată, Domnul iese din locuinţa lui, să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului şi pământul va da sângele pe faţă, şi nu-şi va mai acoperi pe cei ucişi”. Isa. 26:20,21. Locul sigur de scăpare este starea închinării la Dumnezeul Cel Atotputernic în spirit şi în adevăr. Conform cuvintelor lui Cristos Isus se poate aduce acum lui Dumnezeu oriunde pe pământ închinarea curată despre care vorbeşte Biblia. Ioan 4:23,24. Profetul Moise, căruia Dumnezeu i-a descoperit numele Său Iehova, spune despre singurul loc sigur de scăpare: „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Atotputernic, zice despre Domnul: El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea în care mă încred! Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui şi te va ascunde sub aripile lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!” Ps. 91:1-4. Închinare adevărată lui Dumnezeu este necesară, spre a ajunge în ocrotirea locului de scăpare. Acesta este înţelesul proverbului: „Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el, şi stă la adăpost”. Prov. 18:10. Biblia este singura carte care stabileşte în scris care este închinarea adevărată faţă de Dumnezeul viu şi adevărat. Conform acestui Cuvânt sfânt, închinarea la Dumnezeu nu se face tăcut şi în afara auzului lumii necredincioase, ci tocmai vocea este întrebuinţată în serviciu deschis şi activitate deschisă în acest scop. Biblia arată foarte desluşit că Dumnezeu nu trebuie lăudat numai în rugăciune tăcută; de pildă într-o odaie particulară sau într-o cameră, ci afară în lume, unde alţii pot să o audă. Dacă luaţi Biblia şi cercetaţi ce are de spus despre închinare, veţi găsi, că închinătorul adevărat al lui Dumnezeu preamăreşte pe Iehova Dumnezeu în prezenţa şi înaintea urechilor altora, da, în faţa unor mulţimi întregi. „Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire”. Rom. 10:10. Pământul răsună astăzi de preamăririle pe care creaturile o dau unor personalităţi proeminente care s-au remarcat pe teren politic, financiar, social, militar şi religios. Dacă primesc aprobarea şi cuvântările de laudă ale poporului ei fac un serviciu rău omenirii, prin faptul că abat închinarea omului de la Cel Prea Înalt, căruia I se cuvine toată lauda. Această preamărire în direcţia greşită încurajează pe stăpânitorii şi conducătorii egoişti ai acestei lumi la stăpânirea lor neroditoare peste această lume. Aceasta poate că sună dur, dar cuvântul lui Dumnezeu spune în Proverbele sale ale înţelepciunii: „Cei ce părăsesc legea, laudă pe cei răi, dar cei ce păzesc legea luptă împotriva lor, împotriva celor nelegiuiţi. Oamenii dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept, dar cei ce caută pe Iehova înţeleg toate lucrurile” Prov. 28:4,5. Aceia care urmează legea divină, vor lupta cu cei răi, prin aceea că ascultă pe Dumnezeu şi dau pe faţă procedarea incorectă şi nelegiuită a acestei lumi împotriva lui Dumnezeu. Ei nu vor căuta să placă conducătorilor acestei lumi, care umblă după onoare şi nu vor linguşi urechile lor, prin aceea că spun lucruri, care nu sunt în armonie cu Sfânta Scriptură, „Lăudaţi pe Domnul! Laudă, suflete, pe Domnul! Voi lăuda pe Domnul cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi. Nu vă încredeţi în cei mari, în fiii oamenilor, în cari nu este ajutor. Suflarea lor trece, se întorc în pământ, şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor. Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul Dumnezeul său! El a făcut cerurile şi pământul, marea şi tot ce este în ea. El ţine credincioşia în veci” Ps. 146:1-6. Efectele triste care s-au arătat totdeauna când au fost lăudaţi membri neamului omenesc, imperfect, încărcat de păcate, ar fi trebuit să avertizeze pe religioşi. Dar ei nu s-au lăsat avertizaţi. Slăvirea şi serbările spre amintirea preferaţilor poporului, a eroilor şi a instituţiilor omeneşti, merg mai departe fără întrerupere în acest timp şi aceasta mai cu seamă în creştinătate. Fără ca preoţimea religiei să protesteze împotrivă, poporul continuă să părăsească legea lui Dumnezeu. Sunt lăudaţi şi slăviţi înţelepţii, puternicii şi bogaţii acestei lumi. 1 Ioan 5:10. Pentru ce este dispreţuită şi călcată prin această preamărire legea lui Dumnezeu? Pentru că lumea aceasta este duşmanul lui Dumnezeu şi „prietenia lumii este duşmănie împotriva lui Dumnezeu, aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea, se face vrăjmaş cu Dumnezeu” Iac. 4:4 şi „pentrucă ce este înălţat între oameni, este o urîciune înaintea lui Dumnezeu.” Luca 16:15. După legea lui Dumnezeu, poporul Său trebuie să preamărească pe Dumnezeu prin Isus Cristos, nu pentru că Dumnezeu ar fi egoist ci pentru că este vrednic de laudă. Cine îi dă cinste cu sinceritate, acela câştigă favoarea Sa şi în favoarea Sa este viaţa. Ps. 30:5. Legea lui Dumnezeu, cum este exprimată prin profetul Său Ieremia şi amintită de apostolul Pavel, sună: „Aşa vorbeşte Domnul: înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă, să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ. Căci în aceasta găsesc plăcere Eu, zise Domnul”. Ier. 9:23,24. „Pentru că, după cum este scris: Cine se laudă, să se laude în Domnul.” 1 Cor. 1:31. Această poruncă îi interzice poporului adevărat al lui Dumnezeu să aducă laudă şi mărire înţelepţilor politicii şi ai economiei, puternicilor militarismului şi Papilor, preoţimii mai înalte, care sunt bogaţi în bunăstarea materială şi onoruri lumeşti. O întrebare înţeleaptă, pe care şi-o pot pune oamenii în aceste zile care sunt de-a dreptul înaintea Armaghedonului, este: Oare lăudarea şi slăvirea unor astfel de elemente politice, comerciale, militare şi religioase a dus pe popor vreodată la viaţă, la pace durabilă şi bunăstare? În conformitate cu Biblia toţi oamenii vii trebuie să-şi plece genunchii neapărat înaintea lui Iehova Dumnezeu, trebuie să jure pe El şi Să-L mărturisească. A face aceasta numai atunci, când izbucneşte Armaghedonul, nu va folosi nimănui pe pământ. O mărturisire de părere de rău pe patul de moarte, al Armaghedonului, nu-i va salva şi nici nu vor supravieţui prin aceasta necazul cel mai rău al istoriei omenirii. Prezentul este timpul milostiv al ocaziei favorabile, pentru a asculta porunca divină: „Cântaţi, cântaţi în cinstea Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui! Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul! Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui". Ps. 105:2-4. Doriţi voi să fiţi prietenii şi însoţitorii poporului lui Dumnezeu? Atunci Moise, care a făcut cunoscut numele lui Iehova, vă zice: „El este slava ta, El este Dumnezeul tău”. Deut. 10:21. Vrei să ştii sigur pe cine să înalţi, pe Iehova Dumnezeu sau pe oamenii acestei lumi? Atunci citeşte îndrumările repetate ale Psalmistului şi urmează-le: „Mare este Domnul şi foarte vrednic de laudă, şi mărirea Lui este nepătrunsă”. Ps. 145:3. „Căci Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă. El este de temut mai presus de toţi dumnezeii; căci toţi dumnezeii popoarelor sunt idoli, dar Domnul a făcut cerurile” 1 Cron. 16:25, 26. „De la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat”. Ps. 113:3. Lasă să dăm singurului Vrednic ceea ce I se cuvine, indiferent de ceea ce face creştinătatea nominală! El va distruge atât pe idolii care sunt adoraţi de către oameni, precum şi închinătorii lor. El zice: „Eu sunt Domnul (Iehova), acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia, nici lauda Mea idolilor. Iată că cele dintâi lucruri (ale profeţiei) s-au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple. Cântaţi Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui până la marginile pământului,...” Isa. 48:8-10 Un cuvânt în Proverbe spune: „Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce o zi". Prov. 27:1. Cu toate acestea, clăditorii organizaţiei internaţionale se fălesc cu o lume mai bună de mâine", pe care o vor crea ei înşişi. Idolatrizarea acestei instituţii internaţionale este în curs. Va permite însă Dumnezeul adevărat şi viu ca lauda care trebuie să ducă la salvarea oamenilor, să fie adusă mai departe acestei instituţii? Regula fixă la care rămâne, sună: „Slava Mea n-o voi da altuia, nici lauda Mea Idolilor”. El a ordonat şi a anunţat soarta slujitorilor la idoli moderni internaţionali, care se poate asemăna cu lauda Babel-ului în cuvintele următoare: „Sunt ruşinaţi, toţi cei ce slujesc icoanelor, şi care se fălesc cu idolii; toţi dumnezeii se închină înaintea Lui” Ps. 97:7. Răspândirea laudei lui Iehova prin poporul Său de legământ, la care se alătură o mare mulţime de oameni de bine, desigur nu va plăcea lumii acesteia cu scopurile sale egoiste. Martorii lui Iehova trebuie să aştepte atacul unit al servului rău, al religiei, comerţului şi politicii, dar ei totuşi continuă cu inimă tare să-L laude pe Iehova înaintea tuturor naţiunilor. Porunca lui Dumnezeu de la tronul împărăţiei Sale este astăzi: „Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Dumnezeu în locaşul Său cel sfânt, lăudaţi-L în întinderea cerului unde se arată puterea lui! Lăudaţi-L pentru isprăvile lui cele mari, lăudaţi-L după mărimea lui nemărginită!... Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul! Ps. 150:1-6. Chemarea se face acum în lumea întreagă. Fiecare instrument legal prin care poate răsuna slava Lui Iehova, este folosit pentru a cânta împreună. Tot ce are suflare trebuie să laude acum pe Dătătorul vieţii, spre a putea respira aerul lumii Sale noi fără sfârşit. Nu există nici o excepţie. Toţi sunt invitaţi, ca să cânte împreună în corul care creşte mereu, al lăudării unite a lui Iehova. „Aliluia! Domnul, Dumnezeul cel Atotputernic, a început să împărăţească”. Apocalips 19:5,6. Singura creaţie, care va trăi mai departe în toată veşnicia va fi aceea care laudă pe Creator.