Venirea a II-a a lui Mesia

Ultimii 100 de ani din istoria omenirii au fost de remarcat prin evenimentele deosebite ce au avut loc încă de la începutul secolului trecut. Împrejurările au demonstrat că acele timpuri au fost cu totul singulare. Caracterul distinctiv al acelor vremuri a fost şi este de o importanţă deosebită pentru oricare dintre noi. De ce oare?Nimic din tot ceea ce ne înconjoară nu este la voia întâmplării. Toate momentele privitoare la scopul Său, în cea mai mică fracţiune de secundă, sunt hotarate de către Marele nostru Creator, Iehova Dumnezeu. EL însuşi afirmă prin cuvântul Său: “Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Hotărârile Mele vor rămâne în picioare, şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.” Isaia 46:10. În deplină armonie cu aceste cuvinte, EL a profeţit despre sfârşitul vecurilor în care trăim, prin cuvântul Său, Biblia. Un an deosebit de important al începutului de secol XX a fost anul 1914. S-a dovedit a fi un an al shimbărilor în istoria mondiala, un an în care cursul vieţii Universului s-a modificat … a fost anul în care Împărăţia lui Iehova a luat naştere în sferele cereşti. 1914 a fost anul în care Isus Cristos, a fost numit ca Rege pentru a reprezenta interesele Împărăţiei Tatălui Său. Atunci s-a împlinit profeţia din Apocalipsa 12:7-12 „Şi în cer s'a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s'au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s'au luptat şi ei, dar n'au putut birui; şi locul lor nu li s'a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pămînt; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui. Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: ,,Acum a venit mîntuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpînirea Hristosului Lui; pentrucă pîrîşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit, prin sîngele Mielului şi prin cuvîntul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar pînăla moarte. De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi cari locuiţi în ceruri! Vai de voi, pămînt şi mare! Căci diavolul s'a pogorît la voi, cuprins de o mînie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.” Despre venirea Sa ca Rege, despre profeţiile care vorbesc despre aceste întâmplări şi despre modul în care Mesia şi-a făcut prezenţa atunci, vom discuta în cele ce urmează. După cum Iehova Dumnezeu ne-a făcut de cunoscut în detaliu evenimentele strâns legate de prima venire a lui Isus Cristos, de asemenea nu ne lasă în necunoştiinţă nici despre venirea a II-a a Fiului Său. Şi de unde ştim că este vorba de o a II-a venire? Din propriile cuvinte ale lui Isus: “Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea fiului omului.” (Matei 24:27) şi din cuvintele apostolilor Săi: “Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” (Matei 24:3)Am amintit de anul 1914 şi că acest an a fost acelaşi cu întemeierea Împărăţiei lui Iehova Dumnezeu în sferele Cereşti ale Universului.Se vor întreba mulţi: cum putem afirma cu exactitate că în acel an a avut loc venirea a II-a a lui Mesia în calitate de Rege? Să lăsăm să vorbească profeţiile inspirate de către Iehova Dumnezeu!Plecând de la această idee dorim să ajungem la o explicaţie clară cu privire la acel an 1914. În cartea lui Daniel, în cap. 4 ne este relatat un vis al lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului. În visul său, Nebucadneţar a văzut un copac foarte înalt în mijlocul pământului. Un copac mare şi puternic care se înălţa până la ceruri şi sub umbra căruia se adăpostea orice făptură vie. Mai apoi, în acelaşi vis, a văzut un Străjer Sfânt ce s-a coborât din ceruri cu următoarea poruncă: “Tăiaţi copacul şi rupeţi ramurile; scuturaţi-i frunza şi risipiţi roadele; fugăriţi fiarele de sub el şi păsările din ramurile lui! Dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ şi legaţi-l cu lanţuri de fier şi de aramă … Inima lui de om i se va preface într-o inimă de fiară şi vor trece şapte vremuri peste el. Hotărârea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor şi pusă la cale înaintea sfinţilor, ca să ştie cei vii că Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui îi place şi înalţă în ea pe cel mai de jos dintre oameni!” (Daniel 4:10-17) Cu mai mult de 6000 de ani în urmă, în Eden, Iehova Dumnezeu a încredinţat suveranitatea peste Pământ şi peste orice fiinţă vie frumoasei Sale creaturi, Lucifer. Marele copac din visul lui Nebucadneţar, în mod simbolic, a reprezentat serviciul ceresc al lui Lucifer, anume suveranitatea sa nevăzuta peste Adam şi Eva şi peste creaturile animale inferioare la acel timp. În inima acestui heruvim ocrotitor s-a născut o dorinţă ascunsă după cum profetul Isaia ne vorbeşte: „Tu ziceai în inima ta: Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.” (Isaia 14:13,14). Acea dorinţă s-a concretizat într-un scop diabolic, el devenind un răsculător împotriva planului lui Iehova Dumnezeu. De atunci până în zilele noastre el a purtat numele de satan, adică împotrivitor, iar judecata asupra lui s-a răsfrânt printr-o sentinţă: nimicirea. În mod simbolic, prin suspendarea serviciului său, a avut loc tăierea copacului cel mare din visul lui Nebucadneţar. Copacul tăiat, însă a rămas în existenţă. Trunchiul lui viu mărturisea că el va da naştere unui nou vlăstar şi va creşte din nou, cand Iehova Dumnezeu va îndepărta lanţurile din jurul lui. În mod ase¬mănător, dreapta suveranitate nevăzută, cerească, de peste omenire, va fi restabilită la timpul hotarat. Pentru a putea aşeza evenimentele în timp, profeţia Biblică ne face de cunoscut un amănunt: că ”vor trece 7 timpuri”. Visul profetic nu arată că această perioadă şi-a avut începutul în Eden, odată cu răscoala lui Lucifer. Este amintit numai că în lunga experienţă a trunchiului, va trece peste el o perioadă de ”7 timpuri” şi că acesteia îi va urma dezlegarea trunchiului şi libera creştere din nou a lui. Aceste ”7 timpuri” totuşi au avut un început. Acesta este odată cu răsturnarea Teocraţiei tipice a lui Iehova la Ierusalim, în anul 607 î.d.C. Nu vom insista acum prea mult asupra anului de început, 607 î.d.C, deoarece aceasta poate fi un alt subiect amplu de discuţie. Odată cu răsturnarea Teocraţiei, poporul de legământ al lui Dumnezeu nu mai deţinea vreo suveranitate naţională în mijlocul acestei lumi. Naţiunile dominatoare din acel moment pe pământ erau cele păgâne, în frunte cu Babilonul ca suprem. Astfel, timpurile ”păgânilor”, la care Isus Cristos s-a referit în Luca 21:24, şi-au avut începutul atunci.Dacă am stabilit anul de început al perioadei celor ”7 timpuri”, atunci ne întrebăm: când s-a încheiat această perioadă? Este foarte important de stabilit acest lucru, deoarece acela a fost momentul când Iehova Dumnezeu a restabilit dreapta suveranitate a Împărăţiei Sale Cereşti.O altă profeţie importantă aflată într-o strânsă legătura cu acest vis al lui Nebucadneţar este cea care ne vorbeşte despre naşterea Împărăţiei lui Dumnezeu, din Apocalipsa cap. 12. Versetele 6 si 14 ale acestui capitol definesc o perioadă exactă de timp şi anume 1260 de zile. Acest interval de timp este descris ca: “un timp, timpuri şi jumătate de timp”, ceea ce totalizeaza 3 timpuri şi jumătate. Prin urmare, “7 timpuri” ar însemna de 2 ori 1260 de zile, adică 2520 de zile. Având în vedere că timpul după calendarul Evreilor era socotit cu ajutorul lunii, o lună avea 30 de zile. Făcând un calcul simplu, vom observa că cele 2520 de zile corespund cu 7 ani. Într-o armonie deplină, această perioadă corespunde cu împlinirea în mic a visului, în care nebunia lui Nebucadneţar în stare animalică a durat 7 ani. Împlinirea în mare a acestui vis nu putea fi numai de 7 ani, deoarece interpretarea nu ar corespunde din punct de vedere al istoriei Biblice. Ezechiel, profetul lui Iehova, ce profetea în acelaşi timp cu Daniel, a fost inspirat să dea o anumită măsură timpului, astfel în Ezechiel 4:6,8 a fost dată urmatoarea regula Divină: “îţi pun câte o zi pentru fiecare an”. Această regulă Biblică dovedeşte că “cele 7 timpuri” sau “vremurile păgânilor” se cuprind într-o perioadă fixă de 2520 de ani. Dacă reluăm pe scurt acest calcul, fixând evenimentele într-o scară a timpului, vom vedea că pornind din 607 î.d.C şi numărând 2520 de ani, vom ajunge în anul 1914 d.C. Acela a fost anul când dominaţia păgâna asupra pământului s-a încheiat, satan şi îngerii lui au fost aruncaţi din cer după războiul simbolic care ne este descris în Apocalipsa 12:7-9, iar Regele lui Iehova, Isus Cristos a fost întronat. De atunci el domneşte în mijlocul vrăjmaşilor săi, deoarece toată puterea i-a fost dată atât în cer cât şi pe pământ. Astfel putem înţelege de ce Mesia nu a instalat Împărăţia Tatălui Său la prima sa venire, sau după ce s-a înălţat la cer. El avea de aşteptat la dreapta lui Iehova Dumnezeu conform profeţiei din Psalmul 110.