A doua epistola a lui Ioan - Capitolul 1 : 1 - 13

1 Bătrânul, către aleasa doamnă şi către copiii ei, pe care îi iubesc cu adevărat  şi nu numai eu, ci şi toţi cei care au cunoscut adevărul 2 pentru adevărul care rămâne în noi şi va fi cu noi pentru totdeauna. 3 Cu noi va fi bunătate nemeritată, îndurare şi pace de la Dumnezeu, Tatăl, şi de la Isus Cristos, Fiul Tatălui, cu adevăr şi iubire. 4 Mă bucur foarte mult că i-am găsit pe unii dintre copiii tăi umblând în adevăr, aşa cum am primit poruncă de la Tatăl. 5 Şi acum, te rog, doamnă, ca unul care îţi scrie nu o poruncă nouă, ci una pe care am avut-o de la început: să ne iubim unii pe alţii. 6 Iată ce înseamnă iubirea: să continuăm să umblăm potrivit poruncilor sale. Aşa cum aţi auzit de la început, aceasta este porunca lui: să continuaţi să umblaţi în ea. 7 Pentru că în lume au ieşit mulţi amăgitori, oameni care nu mărturisesc că Isus Cristos a venit în carne. Acesta este amăgitorul şi anticristul. 8 Luaţi seama la voi înşivă, ca să nu pierdeţi rodul muncii noastre, ci să primiţi o răsplată deplină. 9 Cine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Cristos nu îl are pe Dumnezeu. Cine rămâne în această învăţătură, acela îi are şi pe Tatăl, şi pe Fiul. 10 Dacă vine cineva la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi niciodată în casă şi să nu-l salutaţi. 11 Pentru că acela care îl salută este părtaş la faptele lui rele. 12 Deşi am multe lucruri să vă scriu, nu vreau să fac aceasta cu hârtie şi cerneală, ci sper să vin la voi şi să vă vorbesc faţă în faţă, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. 13 Copiii surorii tale, cea aleasă, îţi trimit salutările lor.