Epistola lui Pavel catre Galateni - Capitolul 1 : 1 - 24

1 Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin vreun om, ci prin Isus Cristos şi Dumnezeu, Tatăl, care l-a sculat din morţi, 2 şi toţi fraţii care sunt cu mine, către congregaţiile din Galatia: 3 Să aveţi bunătate nemeritată şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos! 4 El s-a dat pe sine pentru păcatele noastre, ca să ne elibereze din actualul sistem rău, după voinţa Dumnezeului şi Tatălui nostru, 5 căruia i se cuvine gloria pentru totdeauna şi veşnic! Amin! 6 Mă mir că, de la Cel care v-a chemat cu bunătatea nemeritată a lui Cristos, treceţi atât de repede la o altă veste bună! 7 Dar nu este alta. Sunt însă unii care vă tulbură şi vor să denatureze vestea bună despre Cristos. 8 Dar, chiar dacă vreunul dintre noi sau un înger din cer v-ar anunţa o altă veste bună decât aceea pe care v-am anunţat-o noi, să fie blestemat! 9 Aşa cum am spus noi deja, aşa spun şi eu acum din nou: Cine vă anunţă o altă veste bună decât aceea pe care aţi primit-o, să fie blestemat! 10 De fapt, pe oameni încerc eu acum să-i conving sau pe Dumnezeu? Sau caut eu să le plac oamenilor? Dacă le-aş plăcea oamenilor, n-aş mai fi sclav al lui Cristos. 11 Căci vă spun, fraţilor, că vestea bună pe care am anunţat-o ca veste bună nu este omenească, 12 fiindcă nici n-am primit-o de la vreun om, nici n-am învăţat-o, ci mi-a dezvăluit-o Isus Cristos printr-o revelaţie. 13 Bineînţeles, voi aţi auzit despre purtarea mea de altădată, în iudaism, cum persecutam congregaţia lui Dumnezeu şi o pustiam peste măsură 14 şi cum făceam în iudaism progrese mai mari decât mulţi dintre cei de o vârstă cu mine din neamul meu, fiindcă eram mult mai zelos pentru tradiţiile părinţilor mei. 15 Dar, când Dumnezeu, care m-a adus pe lume şi m-a chemat prin bunătatea sa nemeritată, a considerat că este bine 16 să-l dezvăluie pe Fiul său prin mine, ca să le anunţ naţiunilor vestea bună despre el, nu m-am dus să cer imediat sfat de la carne şi sânge. 17 Nici n-am urcat la Ierusalim, la cei care erau apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia şi m-am întors iarăşi la Damasc. 18 Apoi, după trei ani, am urcat la Ierusalim ca să-l vizitez pe Chifa şi am rămas la el cincisprezece zile. 19 Dar n-am văzut pe niciunul dintre apostoli, ci numai pe Iacov, fratele Domnului. 20 Cât despre lucrurile pe care vi le scriu, vă spun înaintea lui Dumnezeu că nu mint. 21 Apoi m-am dus în regiunile Siriei şi ale Ciliciei. 22 Dar congregaţiile din Iudeea care erau în unitate cu Cristos nu mă cunoşteau personal. 23 Ele auzeau doar că „omul care ne persecuta altădată anunţă acum vestea bună despre credinţa pe care altădată o pustia“. 24 Şi au început să-l glorifice pe Dumnezeu datorită mie.