Epistola lui Pavel catre Galateni - Capitolul 2 : 1 - 21

1 Apoi, după paisprezece ani, am urcat din nou la Ierusalim cu Barnaba, luându-l cu mine şi pe Tit. 2 Însă am urcat în urma unei revelaţii. Şi le-am prezentat vestea bună pe care o predic în mijlocul naţiunilor, dar fiecăruia în parte, înaintea bărbaţilor proeminenţi, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. 3 Totuşi, nici chiar Tit, care era cu mine, n-a fost obligat să se circumcidă, deşi era grec. 4 Dar, din cauza fraţilor falşi introduşi pe ascuns, care s-au strecurat printre noi ca să spioneze libertatea pe care o avem în unitate cu Cristos Isus, ca să ne înrobească de tot ... 5 acestora noi nu le-am cedat şi nu ne-am supus lor, nu, nici măcar pentru un ceas, pentru ca adevărul veştii bune să rămână cu voi. 6 Dar cei consideraţi a fi ceva indiferent ce fel de oameni erau altădată, pentru mine nu are importanţă; Dumnezeu nu judecă după înfăţişarea omului , acei bărbaţi proeminenţi nu mi-au împărtăşit, de fapt, nimic nou. 7 Dimpotrivă, când au văzut că îmi fusese încredinţată vestea bună pentru cei necircumcişi, aşa cum lui Petru îi fusese încredinţată pentru cei circumcişi 8 fiindcă Cel care i-a dat lui Petru puterea necesară pentru un apostolat la cei circumcişi mi-a dat şi mie putere pentru cei din naţiuni , 9 da, când au ajuns să cunoască bunătatea nemeritată care mi-a fost dată, Iacov, Chifa şi Ioan, cei consideraţi stâlpi, au dat cu mine şi cu Barnaba mâna dreaptă în semn de părtăşie, pentru ca noi să mergem la naţiuni, iar ei la cei circumcişi. 10 Numai că trebuia să ne aducem aminte de săraci. Şi tocmai lucrul acesta m-am şi străduit să-l fac. 11 Dar, când Chifa a venit în Antiohia, m-am împotrivit lui făţiş, fiindcă era de condamnat. 12 Căci, înainte să vină unii de la Iacov, el mânca împreună cu oamenii naţiunilor. Dar, când au venit ei, s-a retras şi a stat deoparte, temându-se de cei din grupul celor circumcişi. 13 Ceilalţi iudei i s-au alăturat şi ei în această ipocrizie, astfel că până şi Barnaba a fost atras de ei în ipocrizia lor. 14 Dar, când am văzut că nu umblau drept, după adevărul veştii bune, i-am spus lui Chifa înaintea tuturor: „Dacă tu, deşi eşti iudeu, trăieşti ca naţiunile, nu ca iudeii, de ce îi obligi pe oamenii naţiunilor să trăiască după obiceiurile iudaice?“ 15 Noi, care suntem iudei din naştere, nu păcătoşi din naţiuni, 16 ştiind bine că omul nu este declarat drept prin lucrările legii, ci numai prin credinţa în Cristos Isus, am crezut şi noi în Cristos Isus, ca să fim declaraţi drepţi prin credinţa în Cristos şi nu prin lucrările legii, fiindcă nicio carne nu va fi declarată dreaptă prin lucrările legii. 17 Dacă acum, căutând să fim declaraţi drepţi prin Cristos, am fost şi noi găsiţi păcătoşi, este oare Cristos slujitor al păcatului? Nicidecum! 18 Căci, dacă zidesc din nou tocmai lucrurile pe care altădată le-am dărâmat, dovedesc că încalc legea. 19 Dar eu, prin lege am murit faţă de lege, ca să fiu viu faţă de Dumnezeu. 20 Şi sunt ţintuit pe stâlp cu Cristos. Nu mai sunt eu cel care trăieşte, ci Cristos trăieşte în unitate cu mine. Într-adevăr, viaţa pe care o trăiesc acum în carne o trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pe sine pentru mine. 21 Eu nu resping bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, fiindcă, dacă dreptatea vine prin lege, atunci Cristos a murit în zadar.