Epistola lui Pavel catre Romani - Capitolul 11 : 1 - 36

1 Întreb atunci: Şi-a respins oare Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din tribul lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu şi-a respins poporul căruia i-a acordat mai întâi atenţie. Nu ştiţi ce spune Scriptura despre Ilie, când face el o plângere la Dumnezeu împotriva lui Israel? 3 „Iehova, ţi-au omorât profeţii, ţi-au dărâmat altarele! Numai eu am mai rămas şi ei caută să-mi ia sufletul.“ 4 Totuşi, ce îi spune cuvântul divin? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.“ 5 Tot aşa, şi în perioada actuală a apărut deci o rămăşiţă a cărei alegere este potrivit bunătăţii nemeritate. 6 Şi dacă este prin bunătate nemeritată, nu mai este prin lucrări, altminteri bunătatea nemeritată nu mai este bunătate nemeritată. 7 Cum stau deci lucrurile? Ceea ce Israel căuta stăruitor n-a obţinut, dar cei aleşi au obţinut. Celorlalţi li s-a tocit sensibilitatea, 8 după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un spirit de somn adânc, ochi care să nu vadă şi urechi care să nu audă, până în ziua de azi“. 9 Şi David spune: „Masa lor să le fie o cursă şi o capcană, o piatră de poticnire şi o răsplată! 10 Să li se întunece ochii ca să nu vadă şi încovoaie-le mereu spatele!“ 11 De aceea, întreb: S-au poticnit ei ca să cadă de tot? Nicidecum! Ci prin pasul lor greşit vine salvarea pentru oamenii naţiunilor, ca să le stârnească gelozia. 12 Şi dacă pasul lor greşit înseamnă bogăţie pentru lume, iar descreşterea lor înseamnă bogăţie pentru oamenii naţiunilor, cu atât mai mult va însemna aceasta numărul lor complet! 13 Acum vă vorbesc vouă, oameni ai naţiunilor. Fiindcă sunt apostol al naţiunilor, îmi glorific serviciul, 14 încercând să stârnesc în vreun fel, dacă pot, gelozia celor ce sunt carnea mea şi să-i salvez pe unii dintre ei. 15 Căci, dacă respingerea lor înseamnă împăcare pentru lume, ce va însemna primirea lor dacă nu viaţă din morţi? 16 Mai mult decât atât, dacă partea luată din frământătură ca prim rod este sfântă, şi frământătura este sfântă, iar dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte. 17 Totuşi, dacă unele ramuri au fost tăiate, iar tu, deşi erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit între celelalte şi ai devenit părtaş la rădăcina de grăsime a măslinului, 18 nu jubila pe seama ramurilor! Şi chiar dacă jubilezi pe seama lor, nu uita că nu tu porţi rădăcina, ci rădăcina te poartă pe tine. 19 Dar vei zice: „Unele ramuri au fost tăiate ca să fiu altoit eu“. 20 Aşa este! Ele au fost tăiate din cauza necredinţei, iar tu stai în picioare prin credinţă. Să nu mai ai gânduri înalte, ci să te temi! 21 Căci, dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile naturale, nu te va cruţa nici pe tine. 22 Vezi deci bunătatea şi severitatea lui Dumnezeu? Severitate, faţă de cei ce au căzut, iar bunătatea lui Dumnezeu, faţă de tine, cu condiţia să rămâi în bunătatea lui, altminteri vei fi tăiat şi tu. 23 Iar ei, dacă nu rămân în necredinţă, vor fi altoiţi, fiindcă Dumnezeu îi poate altoi din nou. 24 Căci, dacă tu ai fost tăiat din măslinul care este sălbatic prin natura lui şi ai fost altoit contrar naturii în măslinul de grădină, cu atât mai mult aceştia, care sunt ramuri naturale, vor fi altoiţi în propriul lor măslin! 25 Fraţilor, nu vreau să fiţi în neştiinţă despre acest secret sacru, ca să nu fiţi înţelepţi în ochii voştri: unei părţi din Israel i s-a tocit sensibilitatea până va intra numărul complet al oamenilor naţiunilor, 26 şi, în felul acesta, tot Israelul va fi salvat, după cum este scris: „Eliberatorul va veni din Sion şi va îndepărta de la Iacob practicile lipsite de pietate. 27 Acesta este legământul meu cu ei, când le voi înlătura păcatele“. 28 Este adevărat că, în ce priveşte vestea bună, ei sunt duşmani, şi aceasta în folosul vostru, dar în ce priveşte alegerea făcută de Dumnezeu, ei sunt iubiţi datorită strămoşilor lor. 29 Fiindcă darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu sunt lucruri de care să-i pară rău. 30 Căci, aşa cum altădată voi eraţi neascultători de Dumnezeu, însă acum vi s-a arătat îndurare din cauza neascultării lor, 31 tot aşa şi aceştia au fost acum neascultători  lucru care vouă v-a adus îndurare , pentru ca şi lor să li se arate acum îndurare. 32 Căci Dumnezeu i-a închis în neascultare pe toţi, ca să le arate îndurare tuturor. 33 O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile sale şi cât de necuprinse căile sale! 34 Fiindcă „cine a ajuns să cunoască mintea lui Iehova sau cine a devenit sfătuitorul lui“? 35 Sau: „Cine i-a dat primul, ca să trebuiască să fie răsplătit?“ 36 Căci toate lucrurile sunt de la el, prin el şi pentru el. A lui să fie gloria pentru totdeauna! Amin!