Epistola lui Pavel catre Romani - Capitolul 10 : 1 - 21

1 Fraţilor, dorinţa inimii mele şi implorarea mea pentru ei înaintea lui Dumnezeu sunt pentru salvarea lor. 2 Căci le depun mărturie că au zel pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoştinţei exacte, 3 fiindcă n-au cunoscut dreptatea lui Dumnezeu, ci au căutat să şi-o stabilească pe-a lor şi astfel nu s-au supus dreptăţii lui Dumnezeu. 4 Căci Cristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine manifestă credinţă să dobândească dreptatea. 5 De fapt, Moise scrie că omul care a înfăptuit dreptatea Legii va trăi prin ea. 6 Dar dreptatea care vine prin credinţă vorbeşte astfel: „Să nu zici în inima ta: «Cine va urca în cer?», adică pentru a-l aduce jos pe Cristos, 7 nici: «Cine va coborî în abis?», adică pentru a-l ridica pe Cristos din morţi“. 8 Dar ce zice ea? „Cuvântul este aproape de tine, în gura ta şi în inima ta“, şi anume „cuvântul“ credinţei pe care îl predicăm. 9 Căci, dacă declari public acest ‘cuvânt cu gura ta’, că Isus este Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu l-a sculat din morţi, vei fi salvat. 10 Căci cu inima se manifestă credinţă pentru dreptate, dar cu gura se face o declaraţie publică pentru salvare. 11 Fiindcă Scriptura zice: „Oricine îşi întemeiază credinţa pe el nu va fi dezamăgit“. 12 Căci nu este nicio deosebire între iudeu şi grec, fiindcă peste toţi este acelaşi Domn, care este bogat faţă de toţi cei ce-l cheamă. 13 Fiindcă „oricine va chema numele lui Iehova va fi salvat“. 14 Însă cum îl vor chema pe acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în cel despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi fără să le predice cineva? 15 Şi cum vor predica dacă n-au fost trimişi? După cum este scris: „Ce frumoase sunt picioarele celor ce anunţă veşti bune despre lucruri bune!“ 16 Însă nu toţi au ascultat de vestea bună. Căci Isaia zice: „Iehova, cine a crezut lucrul auzit de la noi?“ 17 Astfel, credinţa vine prin cele auzite, iar cele auzite vin prin cuvântul despre Cristos. 18 Totuşi, întreb: Oare n-au auzit ei? Dimpotrivă, „sunetul lor a ieşit pe tot pământul şi cuvintele lor, până la marginile pământului locuit“. 19 Şi mai întreb: N-a ştiut oare Israel? Mai întâi, Moise spune: „Vă voi stârni gelozia prin ceea ce nu este o naţiune, vă voi stârni mânia aprinsă printr-o naţiune fără minte“. 20 Dar Isaia spune cu şi mai multă îndrăzneală: „Am fost găsit de cei ce nu mă căutau, m-am dezvăluit celor ce nu întrebau de mine“. 21 Despre Israel însă spune: „Toată ziua mi-am întins mâinile spre un popor neascultător şi care îmi întoarce vorba“.