Epistola lui Pavel catre Romani - Capitolul 5 : 1 - 21

1 Aşadar, acum că am fost declaraţi drepţi ca urmare a credinţei, să ne bucurăm de pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, 2 datorită căruia am dobândit, prin credinţă, cale liberă la această bunătate nemeritată în care ne aflăm acum! Să exultăm, bizuindu-ne pe speranţa că vom primi glorie de la Dumnezeu! 3 Şi nu numai atât, ci să exultăm chiar dacă suntem în necazuri, fiindcă ştim că necazul aduce perseverenţă, 4 iar perseverenţa, aprobarea lui Dumnezeu, iar aprobarea, speranţă, 5 şi speranţa nu duce la dezamăgire, pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin spiritul sfânt, care ne-a fost dat. 6 Într-adevăr, pe când eram încă slabi, Cristos a murit la timpul fixat pentru nişte oameni lipsiţi de pietate. 7 Fiindcă pentru un om drept cu greu ar muri cineva. Este adevărat, pentru un om bun, poate îndrăzneşte cineva să moară. 8 Dar Dumnezeu ne arată iubirea sa prin faptul că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi. 9 Cu atât mai mult deci, fiindcă acum am fost declaraţi drepţi prin sângele său, vom fi salvaţi de la mânie prin el. 10 Căci dacă, atunci când eram duşmani, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului său, cu atât mai mult acum, că suntem împăcaţi, vom fi salvaţi prin viaţa lui. 11 Şi nu numai atât, ci şi exultăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care am primit acum împăcarea. 12 De aceea, aşa cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, fiindcă toţi au păcătuit . . . 13 Căci până la Lege păcatul era în lume, dar păcatul nu i se pune la socoteală nimănui cât timp nu este o lege. 14 Totuşi, moartea a domnit de la Adam până la Moise, chiar şi peste cei ce nu comiseseră un păcat cum a fost încălcarea de lege a lui Adam, cel care se aseamănă cu cel ce urma să vină. 15 Însă cu darul nu este ca şi cu greşeala. Căci, dacă prin greşeala unui singur om au murit mulţi, bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu şi darul său împreună cu bunătatea nemeritată a unui singur om, Isus Cristos, s-au înmulţit cu atât mai mult pentru mulţi. 16 Şi cu darul nu se mai petrec lucrurile ca în cazul acelui singur om care a păcătuit. Căci judecata, care a pornit de la o singură greşeală, a dus la condamnare, dar darul, care a pornit de la multe greşeli, a dus la declararea dreptăţii. 17 Căci, dacă prin greşeala aceluia singur, moartea a domnit prin el singur cu atât mai mult cei ce primesc din belşug bunătate nemeritată şi darul dreptăţii vor trăi şi vor domni ca regi prin acesta singur, Isus Cristos. 18 Astfel, aşa cum o singură greşeală a făcut să vină condamnarea pentru oameni de orice fel, tot aşa un singur act de justificare a făcut să fie declaraţi drepţi pentru viaţă oameni de orice fel. 19 Căci, aşa cum prin neascultarea aceluia singur mulţi au ajuns păcătoşi, tot aşa şi prin ascultarea acestuia singur mulţi vor ajunge drepţi. 20 Iar Legea a venit ca adăugire ca să se înmulţească greşeala. Dar, unde s-a înmulţit păcatul, bunătatea nemeritată s-a înmulţit şi mai mult. 21 Cu ce scop? Pentru ca, aşa cum păcatul a domnit împreună cu moartea, tot aşa să domnească şi bunătatea nemeritată prin intermediul dreptăţii în vederea vieţii veşnice prin Isus Cristos, Domnul nostru.