Epistola lui Pavel catre Romani - Capitolul 4 : 1 - 25

1 Prin urmare, ce vom spune despre Avraam, strămoşul nostru după carne? 2 De exemplu, dacă Avraam ar fi fost declarat drept ca urmare a lucrărilor, ar fi avut motiv să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3 Căci ce spune cuvântul Scripturii? „Avraam a manifestat credinţă în Iehova, iar lucrul acesta i s-a socotit ca dreptate.“ 4 Însă celui ce lucrează, plata nu i se socoteşte ca bunătate nemeritată, ci ca datorie. 5 Dar celui ce nu lucrează, ci crede în acela care-l declară drept pe cel lipsit de pietate, credinţa i se socoteşte ca dreptate. 6 Aşa cum vorbeşte şi David despre fericirea omului pe care Dumnezeu îl consideră drept fără lucrări: 7 „Fericiţi sunt cei ale căror nelegiuiri au fost iertate şi ale căror păcate au fost acoperite; 8 fericit este omul căruia Iehova nu-i ia în considerare păcatul“. 9 Această fericire este oare numai pentru cei circumcişi sau şi pentru cei necircumcişi? Căci zicem: „Lui Avraam credinţa i s-a socotit ca dreptate“. 10 Dar în ce împrejurări i s-a socotit astfel? Când era circumcis sau când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis. 11 Şi a primit un semn ca sigiliu al dreptăţii, şi anume circumcizia, prin credinţa pe care o avea când era necircumcis, ca să fie tatăl tuturor celor ce au credinţă şi care au fost consideraţi drepţi, deşi sunt necircumcişi, 12 şi tatăl unor urmaşi circumcişi, nu numai al celor ce susţin circumcizia, ci şi al celor ce calcă îndeaproape pe urmele credinţei pe care o avea tatăl nostru Avraam când era necircumcis. 13 Fiindcă nu prin lege a primit Avraam sau sămânţa lui promisiunea că va fi moştenitorul unei lumi, ci prin dreptatea care vine prin credinţă. 14 Căci, dacă cei ce susţin legea sunt moştenitori, credinţa este zadarnică, iar promisiunea este anulată. 15 De fapt, Legea produce mânie, dar, unde nu este lege, nu este nici încălcare de lege. 16 Iată de ce, aceasta a fost ca urmare a credinţei, ca să fie potrivit bunătăţii nemeritate şi ca promisiunea să fie sigură pentru toată sămânţa lui, nu numai pentru cea care susţine Legea, ci şi pentru cea care are credinţa lui Avraam. El este tatăl nostru, al tuturor, 17 după cum este scris: „Te-am numit tată al multor naţiuni“.Aceasta s-a întâmplat înaintea feţei Aceluia în care avea credinţă, adică a lui Dumnezeu, care le dă viaţă celor morţi şi cheamă lucrurile care nu sunt ca şi cum ar fi. 18 Deşi nu avea niciun motiv de speranţă, totuşi, bizuindu-se pe speranţă, el a avut credinţă, ca să ajungă tatăl multor naţiuni, în armonie cu ce se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta“. 19 Şi, deşi nu a slăbit în credinţă, el s-a gândit la corpul său, care era deja atins de moarte, fiindcă avea aproape o sută de ani, precum şi la pântecele Sarei, care era ca şi mort. 20 Dar, datorită promisiunii lui Dumnezeu, el n-a şovăit prin necredinţă, ci a devenit puternic prin credinţă şi i-a dat glorie lui Dumnezeu, 21 fiind pe deplin convins că el putea să şi facă ceea ce promisese. 22 De aceea, „lucrul acesta i s-a socotit ca dreptate“. 23 Totuşi, nu numai pentru el a fost scris că „lucrul acesta i s-a socotit“ astfel, 24 ci şi pentru noi, cărora lucrul acesta trebuie să ni se socotească astfel, deoarece credem în cel ce l-a sculat din morţi pe Isus, Domnul nostru. 25 El a fost dat pentru greşelile noastre şi a fost sculat din morţi pentru ca noi să fim declaraţi drepţi.