Evanghelia dupa Ioan - Capitolul 12 : 1 - 50

1 Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a sosit în Betania, unde era Lazăr, pe care Isus îl sculase din morţi. 2 Ei au pregătit acolo o cină pentru el, iar Marta slujea. Lazăr era unul dintre cei întinşi la masă cu el. 3 Maria a luat o litră de ulei parfumat, nard veritabil, foarte scump, a uns picioarele lui Isus şi i-a şters picioarele cu părul ei. Casa s-a umplut de mirosul uleiului parfumat. 4 Dar Iuda Iscariot, unul dintre discipolii săi, care urma să-l trădeze, a zis: 5 „De ce nu s-a vândut acest ulei parfumat cu trei sute de dinari şi nu li s-a dat săracilor?“ 6 Însă n-a spus lucrul acesta pentru că-i păsa de săraci, ci pentru că era hoţ şi avea caseta cu bani şi lua banii care se puneau în ea. 7 Isus a zis: „Las-o în pace, ca să ţină acest obicei pentru ziua înmormântării mele. 8 Căci pe săraci îi aveţi mereu cu voi, dar pe mine nu mă veţi avea mereu“. 9 O mare mulţime de iudei au aflat că el era acolo şi au venit, dar nu numai pentru Isus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care el îl sculase din morţi. 10 Preoţii principali s-au sfătuit atunci să-l omoare şi pe Lazăr, 11 pentru că, din cauza lui, mulţi iudei se duceau acolo şi credeau în Isus. 12 A doua zi, marea mulţime care venise la sărbătoare, auzind că Isus venea la Ierusalim, 13 a luat ramuri de palmier şi i-a ieşit în întâmpinare. Şi au început să strige: „Salvează, te rugăm! Binecuvântat este cel care vine în numele lui Iehova, da, regele lui Israel!“ 14 Găsind un măgăruş, Isus a încălecat pe el, după cum este scris: 15 „Nu te teme, fiica Sionului! Iată că regele tău vine aşezat pe mânzul unei măgăriţe“. 16 La început, discipolii săi n-au dat atenţie acestor lucruri, dar, când Isus a fost glorificat, şi-au amintit că aceste lucruri erau scrise despre el şi că ei îi făcuseră aceste lucruri. 17 Şi mulţimea care fusese cu el când l-a chemat pe Lazăr afară din mormântul de amintire şi l-a sculat din morţi mărturisea ceea ce văzuse. 18 De aceea i-a şi ieşit mulţimea înainte: pentru că auzise că făcuse acest semn. 19 Atunci fariseii au zis între ei: „Vedeţi că nu reuşiţi nimic. Iată că lumea se duce după el!“ 20 Printre cei care urcaseră să se închine la sărbătoare erau şi nişte greci. 21 Aceştia s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat, zicând: „Domnule, am vrea să-l vedem pe Isus“. 22 Filip a venit şi i-a spus lui Andrei, iar Andrei şi Filip au venit şi i-au spus lui Isus. 23 Dar Isus le-a răspuns, zicând: „A venit ceasul ca Fiul omului să fie glorificat. 24 Foarte adevărat vă spun: Dacă un bob de grâu nu cade în pământ şi nu moare, el rămâne doar un bob. Dar, dacă moare, dă mult rod. 25 Cine îşi iubeşte sufletul îl distruge, dar cine îşi urăşte sufletul în această lume îl va ocroti pentru viaţa veşnică. 26 Dacă cineva vrea să-mi slujească, să mă urmeze şi, unde sunt eu, acolo va fi şi slujitorul meu. Dacă cineva vrea să-mi slujească, Tatăl îl va onora. 27 Acum sufletul îmi este tulburat. Şi ce voi spune? Tată, salvează-mă de ceasul acesta! Totuşi, pentru aceasta am venit la ceasul acesta. 28 Tată, glorifică-ţi numele!“ Atunci din cer s-a auzit un glas: „L-am glorificat şi îl voi mai glorifica!“ 29 Atunci mulţimea care stătea acolo şi care auzise vocea a spus că a tunat. Alţii ziceau: „I-a vorbit un înger“. 30 Răspunzând, Isus a zis: „Acest glas nu s-a auzit pentru mine, ci pentru voi. 31 Acum are loc judecata acestei lumi, acum conducătorul acestei lumi va fi aruncat afară. 32 Dar eu, când voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la mine oameni de orice fel“. 33 Spunea aceasta ca să arate cu ce fel de moarte avea să moară. 34 Mulţimea i-a răspuns: „Am auzit din Lege că Cristosul rămâne pentru totdeauna. Cum de spui că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?“ 35 Isus le-a spus: „Lumina va mai fi printre voi puţin timp. Umblaţi cât timp aveţi lumina, pentru ca întunericul să nu vă biruie. Cine umblă în întuneric nu ştie unde merge. 36 Cât timp aveţi lumina, manifestaţi credinţă în lumină, ca să deveniţi fii ai luminii“. Isus a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi s-a ascuns de ei. 37 Dar, deşi făcuse atât de multe semne înaintea lor, ei n-au crezut în el, 38 astfel că s-a împlinit cuvântul profetului Isaia, care a zis: „Iehova, cine a crezut lucrul auzit de noi? Şi cui i-a fost dezvăluit braţul lui Iehova?“ 39 De aceea nu puteau ei să creadă: pentru că Isaia a mai zis: 40 „El le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu pătrundă sensul cu inima, să nu se întoarcă şi eu să-i vindec“. 41 Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut gloria sa şi a vorbit despre el. 42 Şi chiar şi dintre conducători, mulţi au crezut în el, dar din cauza fariseilor nu-l mărturiseau, ca să nu fie daţi afară din sinagogă, 43 căci au iubit gloria oamenilor mai mult decât gloria lui Dumnezeu. 44 Totuşi, Isus a strigat şi a zis: „Cine crede în mine crede nu numai în mine, ci şi în cel care m-a trimis pe mine. 45 Şi cine mă vede pe mine îl vede şi pe cel care m-a trimis pe mine. 46 Am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în mine să nu rămână în întuneric. 47 Dar, dacă cineva aude cuvintele mele şi nu le respectă, eu nu-l judec, fiindcă n-am venit să judec lumea, ci să salvez lumea. 48 Pe cel care mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele mele are cine să-l judece. Cuvântul pe care l-am spus este cel care îl va judeca în ziua din urmă, 49 pentru că n-am vorbit de la mine, ci Tatăl, care m-a trimis, mi-a poruncit ce să spun şi ce să vorbesc. 50 Şi ştiu că porunca lui înseamnă viaţă veşnică. Deci lucrurile pe care le vorbesc, le vorbesc aşa cum mi le-a spus Tatăl“.