Evanghelia dupa Ioan - Capitolul 11 : 1 - 57

1 Şi era un om bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al Martei, sora ei. 2 Era Maria care l-a uns pe Domnul cu ulei parfumat şi i-a şters picioarele cu părul ei, cea al cărei frate, Lazăr, era bolnav. 3 Surorile lui i-au trimis vorbă, zicând: „Doamne, iată că cel pentru care ai afecţiune este bolnav“. 4 Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis: „Această boală nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea“. 5 Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr. 6 Cu toate acestea, când a auzit că el era bolnav, a mai rămas două zile acolo unde era. 7 Apoi le-a zis discipolilor: „Să mergem iarăşi în Iudeea“. 8 Discipolii i-au zis: „Rabi, nu demult cei din Iudeea căutau să te omoare cu pietre şi tu mergi iarăşi acolo?“ 9 Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ore de lumină în zi? Dacă cineva umblă în lumina zilei, nu se împiedică de nimic, pentru că vede lumina acestei lumi. 10 Dar, dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el“. 11 După ce a spus aceste lucruri, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, se odihneşte, dar mă duc acolo să-l trezesc din somn“. 12 Discipolii i-au zis: „Doamne, dacă se odihneşte, se va vindeca“. 13 Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbea despre odihna prin somn. 14 Atunci Isus le-a spus deschis: „Lazăr a murit 15 şi mă bucur pentru voi că n-am fost acolo, ca să credeţi. Să mergem dar la el“. 16 Atunci Toma, numit Geamănul, le-a zis celor ce erau discipoli împreună cu el: „Să mergem şi noi, ca să murim cu el“. 17 Când a sosit, Isus a aflat că Lazăr era deja de patru zile în mormântul de amintire. 18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la trei kilometri. 19 Astfel, mulţi iudei veniseră la Marta şi la Maria ca să le consoleze pentru fratele lor. 20 Când a auzit că venea Isus, Marta i-a ieşit înainte, dar Maria a rămas în casă. 21 Marta i-a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. 22 Dar şi acum ştiu că tot ce îi ceri lui Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da“. 23 Isus i-a spus: „Fratele tău se va scula din morţi“. 24 Marta i-a zis: „Ştiu că se va scula din morţi la înviere în ziua din urmă“. 25 Isus i-a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine manifestă credinţă în mine, chiar dacă moare, va reveni la viaţă 26 şi oricine trăieşte şi manifestă credinţă în mine nu va muri niciodată. Crezi tu lucrul acesta?“ 27 Ea i-a zis: „Da, Doamne, eu am crezut că tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel care trebuia să vină în lume“. 28 Şi, după ce a spus aceasta, a plecat şi a chemat-o pe Maria, sora ei, spunându-i în ascuns: „Învăţătorul este aici şi te cheamă“. 29 Când a auzit lucrul acesta, ea s-a ridicat repede şi s-a dus la el. 30 Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Marta îi ieşise înainte. 31 Astfel, când iudeii care erau cu ea în casă şi care o consolau au văzut că Maria se ridică repede şi iese, au urmat-o, crezând că se duce la mormântul de amintire ca să plângă acolo. 32 Şi Maria, când a ajuns în locul unde era Isus şi l-a văzut, a căzut la picioarele lui, zicându-i: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit!“ 33 Când a văzut-o plângând şi i-a văzut plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea, Isus a gemut în spirit şi s-a tulburat. 34 Şi a întrebat: „Unde l-aţi pus?“ Ei i-au zis: „Doamne, vino şi vezi“. 35 Lui Isus i-au dat lacrimile. 36 De aceea, iudeii au început să zică: „Iată, câtă afecţiune avea pentru el!“ 37 Dar unii dintre ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face să nu moară acesta?“ 38 Isus, după ce a gemut din nou în sine, a venit la mormântul de amintire. Acesta era, de fapt, o peşteră şi de ea era rezemată o piatră. 39 Isus a zis: „Luaţi piatra!“ Marta, sora celui mort, i-a zis: „Doamne, trebuie să miroasă deja, căci este a patra zi“. 40 Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?“ 41 Şi au luat piatra. Isus şi-a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat. 42 Este adevărat, ştiam că întotdeauna mă asculţi, dar vorbesc datorită mulţimii care stă împrejur, ca să creadă că tu m-ai trimis“. 43 După ce a spus aceste lucruri, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!“ 44 Şi omul care fusese mort a ieşit cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii şi cu faţa înfăşurată într-o pânză. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!“ 45 Atunci mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi care au văzut ce făcuse el au crezut în el. 46 Dar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus lucrurile pe care le făcuse Isus. 47 Preoţii principali şi fariseii au adunat Sanhedrinul şi au spus: „Ce-i de făcut, pentru că acest om face multe semne? 48 Dacă îl lăsăm aşa, toţi vor crede în el, vor veni romanii şi ne vor lua atât locul, cât şi naţiunea“. 49 Dar unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic 50 şi nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru popor şi să nu fie distrusă toată naţiunea“. 51 Însă aceasta n-a spus-o de la el, ci, pentru că era mare preot în anul acela, a profeţit că Isus trebuia să moară pentru naţiune. 52 Şi nu numai pentru naţiune, ci şi ca să-i adune în unitate pe copiii lui Dumnezeu care sunt răspândiţi. 53 Din ziua aceea, ei s-au sfătuit să-l omoare. 54 De aceea, Isus n-a mai umblat în public printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustiu, într-un oraş numit Efraim, şi a rămas acolo cu discipolii. 55 Paştele iudeilor era aproape şi mulţi oameni de la ţară urcau la Ierusalim înainte de Paşte ca să se cureţe potrivit ceremonialului. 56 Ei îl căutau pe Isus şi, în timp ce stăteau în templu, ziceau unii către alţii: „Ce părere aveţi? Că nu va veni deloc la sărbătoare?“ 57 Preoţii principali şi fariseii porunciseră ca, dacă cineva află unde este, să spună, ca să-l prindă.