Evanghelia dupa Ioan - Capitolul 21 : 1 - 25

1 Apoi, Isus li s-a arătat din nou discipolilor la Marea Tiberiadei. Dar iată cum s-a arătat: 2 Simon Petru şi Toma, numit Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei şi alţi doi dintre discipolii săi erau împreună. 3 Simon Petru le-a zis: „Mă duc să pescuiesc“. Ei i-au zis: „Venim şi noi cu tine!“ Şi au ieşit şi au urcat în barcă, însă în noaptea aceea n-au prins nimic. 4 Când s-a făcut dimineaţă, Isus stătea în picioare pe ţărm, dar discipolii nu şi-au dat seama că era Isus. 5 Atunci Isus i-a întrebat: „Copilaşilor, n-aveţi ceva de mâncare?“ Ei i-au răspuns: „Nu“. 6 El le-a zis: „Aruncaţi plasa de pescuit în dreapta bărcii şi veţi găsi“. Ei au aruncat-o, dar nu mai puteau s-o tragă din cauza mulţimii peştilor. 7 Atunci, discipolul pe care-l iubea Isus i-a zis lui Petru: „Este Domnul!“ Simon Petru, auzind că era Domnul, şi-a luat veşmântul de deasupra şi s-a încins, căci era gol, şi s-a aruncat în mare. 8 Ceilalţi discipoli au venit cu barca lor mică, târând plasa plină de peşti, fiindcă nu erau departe de uscat, ci numai la vreo nouăzeci de metri. 9 Când au coborât pe uscat, au văzut acolo un foc de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine. 10 Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum“. 11 Simon Petru a urcat în corabie şi a tras la mal plasa plină de peşti mari: o sută cincizeci şi trei de peşti. Dar, deşi erau atât de mulţi, plasa nu s-a rupt. 12 Isus le-a zis: „Veniţi şi mâncaţi!“ Niciunul dintre discipoli n-a avut curajul să-l întrebe: „Cine eşti?“, căci ştiau că este Domnul. 13 Isus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o şi, la fel, peştele. 14 Aceasta era deja a treia oară când Isus li se arăta discipolilor după ce fusese sculat din morţi. 15 După ce au mâncat, Isus l-a întrebat pe Simon Petru: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti mai mult decât pe aceştia?“ El i-a zis: „Da, Doamne, ştii că am afecţiune pentru tine!“ El i-a spus: „Paşte mieii mei!“ 16 Şi l-a întrebat din nou, a doua oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?“ El i-a zis: „Da, Doamne, ştii că am afecţiune pentru tine!“ El i-a zis: „Păstoreşte oiţele mele!“ 17 El l-a întrebat a treia oară: „Simon, fiul lui Ioan, ai afecţiune pentru mine?“ Petru s-a mâhnit că i-a spus a treia oară: „Ai afecţiune pentru mine?“ şi i-a zis: „Doamne, tu cunoşti toate lucrurile. Ştii bine că am afecţiune pentru tine!“ Isus i-a zis: „Paşte oiţele mele! 18 Foarte adevărat îţi spun: Când erai mai tânăr, te încingeai şi mergeai unde voiai. Dar, când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vrei“. 19 A spus aceasta ca să arate cu ce fel de moarte avea el să-l glorifice pe Dumnezeu. Şi, după ce a spus aceasta, i-a zis: „Continuă să mă urmezi!“ 20 Întorcându-se, Petru l-a văzut în urmă pe discipolul pe care îl iubea Isus, pe acela care la cină se rezemase pe pieptul lui şi zisese: „Doamne, cine este cel care te trădează?“ 21 Când l-a zărit, Petru l-a întrebat pe Isus: „Doamne, şi cu el ce va fi?“ 22 Isus i-a zis: „Dacă vreau ca el să rămână până vin eu, ce te priveşte pe tine? Tu continuă să mă urmezi!“ 23 De aceea, printre fraţi s-a răspândit vorba aceasta: că discipolul acela nu va muri. Dar Isus nu i-a spus că nu va muri, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până vin eu, ce te priveşte pe tine?“ 24 Acesta este discipolul care depune mărturie despre aceste lucruri şi care a scris aceste lucruri, iar noi ştim că mărturia lui este adevărată. 25 Şi mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus şi care, dacă ar fi fost scrise vreodată în amănunţime, cred că lumea n-ar putea cuprinde sulurile scrise.