Evanghelia dupa Ioan - Capitolul 4 : 1 - 54

1 Când Domnul şi-a dat seama că fariseii auziseră că Isus făcea şi boteza mai mulţi discipoli decât Ioan 2 deşi, în realitate, nu Isus boteza, ci discipolii săi , 3 a părăsit Iudeea şi a plecat din nou spre Galileea. 4 Însă trebuia să treacă prin Samaria. 5 Astfel, a ajuns la un oraş din Samaria numit Sihar, lângă terenul pe care Iacob i l-a dat fiului său Iosif. 6 Acolo era izvorul lui Iacob. Şi Isus stătea la izvor aşa cum era, obosit de călătorie. Era pe la ceasul al şaselea. 7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Şi Isus i-a zis: „Dă-mi să beau“. 8 Căci discipolii săi plecaseră în oraş să cumpere de mâncare. 9 Femeia samariteană i-a spus: „Cum se face că tu, deşi eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteană?“ 10 Răspunzând, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este cel care îţi zice: «Dă-mi să beau», i-ai fi cerut tu lui şi el ţi-ar fi dat apă vie“. 11 Ea i-a spus: „Domnule, n-ai nici măcar o găleată cu care să scoţi apă, iar fântâna este adâncă. De unde ai această apă vie? 12 Eşti tu mai mare decât strămoşul nostru Iacob, care ne-a dat fântâna şi care a băut din ea cu fiii lui şi cu vitele lui?“ 13 Răspunzând, Isus i-a zis: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. 14 Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da eu nu-i va mai fi sete niciodată, ci apa pe care i-o voi da va deveni în el un izvor de apă care ţâşneşte ca să dea viaţă veşnică“. 15 Femeia i-a spus: „Domnule, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot apă“. 16 El i-a zis: „Du-te, cheamă-l pe soţul tău şi vino aici“. 17 Răspunzând, femeia a zis: „N-am soţ“. Isus i-a spus: „Bine-ai zis: «N-am soţ». 18 Căci ai avut cinci soţi, iar bărbatul pe care-l ai acum nu-ţi este soţ. În privinţa aceasta ai spus adevărul“. 19 Femeia i-a zis: „Domnule, văd că eşti profet. 20 Strămoşii noştri s-au închinat pe muntele acesta, dar voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii“. 21 Isus i-a zis: „Crede-mă, femeie: Vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. 22 Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, pentru că salvarea vine de la iudei. 23 Totuşi, vine ceasul, şi acesta este acum, când închinătorii adevăraţi i se vor închina Tatălui cu spirit şi cu adevăr, căci astfel de închinători caută Tatăl. 24 Dumnezeu este Spirit şi cei care i se închină trebuie să i se închine cu spirit şi cu adevăr“. 25 Femeia i-a zis: „Ştiu că vine Mesia, care se numeşte Cristos. Când va sosi, el ne va spune toate lucrurile deschis“. 26 Isus i-a spus: „Eu, care îţi vorbesc, sunt acela“. 27 Atunci au sosit discipolii săi şi s-au mirat că vorbea cu o femeie. Totuşi niciunul n-a spus: „Ce cauţi?“ sau: „De ce vorbeşti cu ea?“ 28 Femeia şi-a lăsat vasul de apă, s-a dus în oraş şi le-a zis oamenilor: 29 „Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut. Oare nu este el Cristosul?“ 30 Ei au ieşit din oraş şi veneau spre el. 31 Între timp, discipolii stăruiau pe lângă el, zicând: „Rabi, mănâncă!“ 32 Dar el le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi“. 33 Discipolii au zis unii către alţii: „Nu cumva i-a adus cineva de mâncare?“ 34 Isus le-a zis: „Hrana mea este să fac voinţa celui care m-a trimis şi să sfârşesc lucrarea sa. 35 Nu spuneţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată că vă zic: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi ogoarele: sunt albe pentru seceriş. Deja 36 secerătorul primeşte plata şi strânge rod pentru viaţa veşnică, pentru ca semănătorul şi secerătorul să se bucure împreună. 37 Da, în privinţa aceasta sunt adevărate cuvintele: Unul este semănătorul şi altul secerătorul. 38 V-am trimis să seceraţi ceva pentru care n-aţi trudit. Alţii au trudit, iar voi aţi intrat în rodul trudei lor“. 39 Mulţi samariteni din oraşul acela au crezut în el datorită cuvântului femeii care le-a zis ca mărturie: „Mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut“. 40 Când samaritenii au venit la el, l-au rugat să rămână la ei. Şi el a rămas acolo două zile.  41 Atunci mult mai mulţi au crezut datorită celor spuse de el 42 şi îi ziceau femeii: „De-acum nu mai credem datorită spuselor tale, căci am auzit noi înşine şi ştim că omul acesta este cu adevărat salvatorul lumii“. 43 După cele două zile, el a plecat de acolo în Galileea. 44 Dar Isus însuşi a mărturisit că profetul nu este onorat în patria lui. 45 Când a sosit în Galileea, galileenii l-au primit pentru că văzuseră toate lucrurile pe care le făcuse în Ierusalim la sărbătoare, căci fuseseră şi ei la sărbătoare. 46 Aşadar, el a venit din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi era un slujitor al regelui, al cărui fiu era bolnav în Capernaum. 47 Când omul acesta a auzit că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la el şi a început să-l roage să coboare şi să-i vindece fiul, căci era pe moarte. 48 Dar Isus i-a spus: „Dacă nu veţi vedea semne şi minuni, nu veţi crede nicidecum“. 49 Slujitorul regelui i-a zis: „Doamne, coboară înainte să-mi moară copilaşul“. 50 Isus i-a zis: „Du-te, fiul tău trăieşte!“ Omul a crezut cuvântul pe care i l-a spus Isus şi s-a dus. 51 Dar, în timp ce cobora, sclavii lui i-au ieşit înainte ca să-i spună că băiatul lui trăia. 52 El i-a întrebat despre ceasul în care fiul lui s-a simţit mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, la ceasul al şaptelea, l-a lăsat febra“. 53 Atunci tatăl a ştiut că era chiar ceasul în care Isus îi zisese: „Fiul tău trăieşte“. Şi el şi toată casa lui au crezut. 54 Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus când a venit din Iudeea în Galileea.