Evanghelia dupa Ioan - Capitolul 5 : 1 - 47

1 După aceste lucruri a fost o sărbătoare a iudeilor şi Isus a urcat la Ierusalim. 2 În Ierusalim, lângă poarta oilor, este un bazin numit în ebraică Betzata, cu cinci colonade. 3 În acestea zăceau o mulţime de bolnavi, de orbi, de şchiopi şi de oameni cu membre uscate. 4 Caci un inger a lui Iehova se pogora,din cand in cand ,in apa,si tulbura apa.Si cel dintai,care se pogora in ea,dupa tulburarea apei,se facea sanatos,orice boala ar fi avut. 5 Acolo era şi un om care de treizeci şi opt de ani suferea de o boală. 6 Văzându-l pe omul acesta care zăcea şi dându-şi seama că era bolnav de mult timp, Isus i-a zis: „Vrei să te însănătoşeşti?“ 7 Bolnavul i-a răspuns: „Domnule, n-am pe nimeni să mă pună în bazin când se tulbură apa. Până vin eu, coboară altul înaintea mea“. 8 Isus i-a zis: „Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!“ 9 Şi imediat omul s-a însănătoşit, şi-a luat targa şi a început să umble. Ziua aceea era sabat. 10 De aceea, iudeii i-au zis omului care fusese vindecat: „Este sabat şi nu-ţi este permis să duci targa“. 11 Dar el le-a răspuns: „Cel care m-a însănătoşit mi-a zis: «Ia-ţi targa şi umblă!»“ 12 Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a zis: «Ia-ţi targa şi umblă»?“ 13 Dar omul care fusese însănătoşit nu ştia cine era, pentru că Isus plecase de acolo, fiindcă în locul acela erau mulţi oameni. 14 După aceea, Isus l-a găsit în templu şi i-a zis: „Iată că te-ai însănătoşit. Nu mai păcătui, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău!“ 15 Omul s-a dus şi le-a spus iudeilor că Isus era cel care îl însănătoşise. 16 De aceea îl persecutau iudeii pe Isus: pentru că făcea aceste lucruri în sabat. 17 Dar el le-a răspuns: „Tatăl meu a lucrat fără încetare până acum şi eu lucrez fără încetare“. 18 De aceea căutau iudeii şi mai mult să-l omoare: fiindcă nu numai că încălca sabatul, ci îl şi numea pe Dumnezeu Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu. 19 Răspunzând, Isus le-a mai zis: „Foarte adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la sine, ci numai ce îl vede pe Tatăl făcând. Pentru că lucrurile pe care le face El, pe acestea le face întocmai şi Fiul. 20 Căci Tatăl are afecţiune pentru Fiul şi îi arată toate lucrurile pe care le face; şi îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, pentru ca voi să fiţi uimiţi. 21 Căci, aşa cum Tatăl scoală morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul le dă viaţă celor cărora vrea. 22 Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata i-a încredinţat-o Fiului, 23 pentru ca toţi să-l onoreze pe Fiul aşa cum îl onorează pe Tatăl. Cine nu-l onorează pe Fiul nu-l onorează pe Tatăl, care l-a trimis. 24 Foarte adevărat vă spun: Cine aude cuvântul meu şi îl crede pe cel care m-a trimis are viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. 25 Foarte adevărat vă spun: Vine ceasul, şi acesta este acum, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei care vor da ascultare vor trăi. 26 Pentru că, aşa cum Tatăl are viaţă în sine, aşa a făcut ca şi Fiul să aibă viaţă în sine. 27 Şi i-a dat autoritate să judece, pentru că este Fiul omului. 28 Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi glasul său 29 şi vor ieşi afară: cei care au făcut lucruri bune, pentru o înviere a vieţii, iar cei care au practicat lucruri rele, pentru o înviere a judecăţii. 30 Eu nu pot face nimic de la mine. Judec după cum aud, iar judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis. 31 Dacă numai eu depun mărturie despre mine, mărturia mea nu este adevărată. 32 Este altul care depune mărturie despre mine şi ştiu că mărturia pe care o depune despre mine este adevărată. 33 Voi aţi trimis oameni la Ioan, iar el a depus mărturie despre adevăr. 34 Totuşi, eu nu depind de mărturia unui om, ci spun aceste lucruri ca să fiţi salvaţi. 35 Omul acela era o lampă aprinsă şi strălucitoare şi voi aţi vrut, pentru un timp scurt, să vă bucuraţi mult la lumina lui. 36 Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci tocmai lucrările pe care mi le-a dat Tatăl meu să le îndeplinesc, lucrările acestea pe care le fac eu, depun mărturie despre mine că Tatăl m-a trimis. 37 Şi Tatăl care m-a trimis a depus el însuşi mărturie despre mine. Voi nu i-aţi auzit niciodată glasul, nici nu i-aţi văzut înfăţişarea, 38 iar cuvântul său nu rămâne în voi, fiindcă nu-l credeţi pe cel pe care l-a trimis el. 39 Voi cercetaţi Scripturile gândind că prin ele veţi avea viaţă veşnică, dar chiar ele depun mărturie despre mine. 40 Şi totuşi nu vreţi să veniţi la mine ca să aveţi viaţă. 41 Eu nu vreau să primesc glorie de la oameni, 42 dar ştiu bine că n-aveţi în voi iubirea lui Dumnezeu. 43 Eu am venit în numele Tatălui meu, dar nu mă primiţi. Dacă altcineva ar veni în numele lui, pe acela l-aţi primi. 44 Cum puteţi voi să credeţi, când vreţi să primiţi glorie unii de la alţii şi nu căutaţi gloria care vine de la singurul Dumnezeu? 45 Să nu vă gândiţi că eu vă voi acuza înaintea Tatălui; are cine să vă acuze: Moise, în care v-aţi pus speranţa. 46 De fapt, dacă l-aţi crede pe Moise, m-aţi crede şi pe mine, fiindcă el a scris despre mine. 47 Dar, dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele mele?“