Evanghelia dupa Luca - Capitolul 14 : 1 - 35

1 Odată, când a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor, în sabat, ca să mănânce, ei îl pândeau. 2 Şi iată că înaintea lui era un om care avea hidropizie. 3 Atunci Isus le-a vorbit celor care erau buni cunoscători ai Legii şi fariseilor, zicând: „Este permis să vindeci în sabat sau nu?“ 4 Dar ei tăceau. Atunci el l-a luat pe omul acela, l-a vindecat şi i-a dat drumul. 5 Şi le-a zis: „Cine dintre voi, dacă-i cade fiul sau taurul într-o fântână, nu-l va scoate imediat în ziua de sabat?“ 6 Şi ei n-au putut să-i răspundă la aceste lucruri. 7 Apoi le-a mai spus invitaţilor o ilustrare, pentru că văzuse cum îşi alegeau locurile de seamă. Şi le-a zis: 8 „Când cineva te invită la un ospăţ de nuntă, nu te aşeza în locul de seamă. Poate că în acelaşi timp a fost invitat unul care se bucură de mai multă onoare decât tine, 9 iar cel care v-a invitat şi pe tine, şi pe el va veni şi îţi va zice: «Dă-i locul omului acestuia». Atunci te vei duce ruşinat să ocupi locul cel mai de jos. 10 Ci, când eşti invitat, du-te şi întinde-te pe locul cel mai de jos, pentru ca, atunci când va veni cel care te-a invitat, să-ţi zică: «Prietene, du-te mai sus!» Atunci vei fi onorat în faţa tuturor celor de la masă. 11 Pentru că cine se înalţă va fi umilit şi cine se umileşte va fi înălţat“. 12 Apoi i-a spus şi celui care îl invitase: „Când dai un prânz sau o cină, nu-i chema nici pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogaţi. S-ar putea ca, într-o bună zi, să te invite şi ei, iar aceasta ar fi o răsplată pentru tine. 13 Ci, când dai un ospăţ, invită-i pe săraci, pe infirmi, pe şchiopi şi pe orbi 14 şi vei fi fericit, pentru că ei n-au cu ce să te răsplătească. Căci vei fi răsplătit la învierea celor drepţi“. 15 Auzind aceste lucruri, unul dintre cei de la masă i-a zis: „Fericit este cel care mănâncă pâine în regatul lui Dumnezeu!“ 16 Isus i-a spus: „Un om a dat o cină mare şi i-a invitat pe mulţi. 17 La ora cinei l-a trimis pe sclavul său să le spună invitaţilor: «Veniţi, pentru că acum totul este gata!» 18 Însă toţi, deopotrivă, au început să se scuze. Primul i-a zis: «Am cumpărat un ogor şi trebuie să ies să-l văd. Scuză-mă, te rog!» 19 Altul a zis: «Am cumpărat cinci perechi de vite şi mă duc să le încerc. Scuză-mă, te rog!» 20 Iar altul a zis: «Tocmai mi-am luat soţie şi de aceea nu pot veni». 21 Sclavul a venit şi i-a relatat aceste lucruri stăpânului său. Atunci stăpânul casei s-a mâniat şi i-a zis sclavului său: «Ieşi repede pe drumurile mari şi pe străduţele oraşului şi adu-i aici pe săraci, pe infirmi, pe orbi şi pe şchiopi». 22 După un timp, sclavul a zis: «Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit şi tot mai este loc». 23 Atunci stăpânul i-a zis sclavului: «Ieşi pe drumuri şi în locurile îngrădite şi obligă-i să intre, ca să mi se umple casa. 24 Căci vă spun: Niciunul dintre cei care au fost invitaţi nu va gusta din cina mea»“. 25 Mari mulţimi călătoreau cu el. Întorcându-se, el le-a zis: 26 „Dacă vine cineva la mine şi nu-şi urăşte tatăl, mama, soţia, copiii, fraţii şi surorile, ba chiar şi sufletul, nu poate fi discipolul meu. 27 Cine nu-şi poartă stâlpul de tortură şi nu vine după mine nu poate fi discipolul meu. 28 De pildă, cine dintre voi care vrea să zidească un turn nu se aşază mai întâi şi nu calculează cheltuiala, ca să vadă dacă are cu ce să-l termine? 29 Altfel, i-ar pune temelia, dar n-ar putea să-l termine şi toţi cei ce-l vor vedea ar începe să-l batjocorească, 30 zicând: «Omul acesta a început să zidească, dar n-a putut să termine». 31 Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu se aşază mai întâi şi nu se sfătuieşte ca să vadă dacă poate să-l înfrunte cu zece mii de soldaţi pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32 Dacă nu poate, atunci, în timp ce regele acela este încă departe, trimite o solie şi cere pace. 33 Astfel, puteţi fi siguri că niciunul dintre voi care nu renunţă la toate bunurile lui nu poate fi discipolul meu. 34 Sarea, desigur, este foarte bună. Dar, dacă sarea îşi pierde tăria, cu ce va fi ea dreasă? 35 Nu mai este de folos nici pentru pământ, nici pentru îngrăşământ, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă“.