Evanghelia dupa Luca - Capitolul 15 : 1 - 32

1 Şi toţi încasatorii de impozite şi păcătoşii se apropiau de el ca să-l asculte. 2 De aceea, atât fariseii, cât şi scribii murmurau, zicând: „Omul acesta îi primeşte cu căldură pe păcătoşi şi mănâncă cu ei“. 3 Atunci el le-a spus următoarea ilustrare: 4 „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi şi o pierde pe una dintre ele, nu le va lăsa pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu şi nu se va duce după cea pierdută până o va găsi? 5 Şi, când o găseşte, o pune pe umeri şi se bucură, 6 iar, când ajunge acasă, îşi cheamă prietenii şi vecinii şi le zice: «Bucuraţi-vă cu mine, pentru că mi-am găsit oaia pierdută». 7 Vă spun că astfel va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se căieşte decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni drepţi care n-au nevoie de căinţă. 8 Sau ce femeie care are zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde o lampă, nu-şi mătură casa şi nu caută cu atenţie până o găseşte? 9 Şi, când o găseşte, îşi cheamă prietenele şi vecinele şi spune: «Bucuraţi-vă cu mine, pentru că am găsit drahma pe care am pierdut-o». 10 Astfel, vă spun că este bucurie printre îngerii lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se căieşte“. 11 Apoi a zis: „Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui său: «Tată, dă-mi partea de avere care-mi revine». Atunci el le-a împărţit bunurile sale. 13 Mai târziu, nu după multe zile, fiul mai tânăr şi-a adunat toate lucrurile şi a plecat în călătorie într-o ţară îndepărtată, unde şi-a risipit averea ducând o viaţă depravată. 14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete cumplită în toată ţara aceea şi el a ajuns în nevoie. 15 El chiar s-a dus şi s-a alipit de unul dintre locuitorii ţării aceleia, iar acesta l-a trimis pe câmpurile sale să pască porcii. 16 Ar fi vrut să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea nimic. 17 Când şi-a venit în fire, a zis: «Câţi angajaţi ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! 18 Mă voi ridica şi mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta. 19 Nu mai sunt demn să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe unul dintre angajaţii tăi“». 20 S-a ridicat deci şi s-a dus la tatăl lui. În timp ce era încă departe, tatăl lui l-a zărit şi i s-a făcut milă, a alergat şi s-a aruncat de gâtul lui şi l-a sărutat cu tandreţe. 21 Atunci fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta. Nu mai sunt demn să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe unul dintre angajaţii tăi». 22 Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: «Repede! Aduceţi o haină lungă, pe cea mai bună, îmbrăcaţi-l cu ea şi puneţi-i un inel pe mână şi sandale în picioare. 23 Aduceţi taurul tânăr îngrăşat şi înjunghiaţi-l, ca să mâncăm şi să petrecem, 24 pentru că acest fiu al meu era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit». Şi au început să petreacă. 25 Fiul său mai mare era însă pe câmp. În timp ce venea şi se apropia de casă, a auzit muzică şi dansuri. 26 Atunci l-a chemat la el pe unul dintre slujitori şi l-a întrebat ce însemnau aceste lucruri. 27 Acesta i-a zis: «A venit fratele tău, iar tatăl tău a înjunghiat taurul tânăr îngrăşat, pentru că l-a primit înapoi sănătos». 28 Dar el s-a mâniat şi n-a vrut să intre. Atunci tatăl său a ieşit şi a început să-l implore. 29 Răspunzând, el i-a zis tatălui său: «Iată că de atâţia ani îţi slujesc şi nici măcar o dată nu ţi-am încălcat porunca! Totuşi mie nici măcar o dată nu mi-ai dat un ied, ca să petrec cu prietenii mei. 30 Dar, cum a sosit acest fiu al tău care ţi-a mâncat bunurile cu prostituatele, ai înjunghiat pentru el taurul tânăr îngrăşat». 31 Atunci el i-a zis: «Copile, tu ai fost întotdeauna cu mine şi tot ce este al meu este al tău. 32 Dar trebuia să petrecem şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort şi a venit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit»“.