Evanghelia dupa Luca - Capitolul 22 : 1 - 71

1 Sărbătoarea Turtelor Nedospite, numită Paşte, se apropia. 2 Preoţii principali şi scribii căutau cea mai bună modalitate ca să scape de el, căci se temeau de popor. 3 Dar Satan a intrat în Iuda, cel numit Iscariot, care era din numărul celor doisprezece, 4 şi acesta s-a dus şi a vorbit cu preoţii principali şi cu comandanţii gărzii de la templu despre cea mai bună modalitate de a-l da în mâinile lor. 5 Ei s-au bucurat şi s-au înţeles să-i dea arginţi. 6 El a fost de acord şi a început să caute o ocazie potrivită ca să-l dea în mâinile lor fără să fie mulţime împrejur. 7 Apoi a sosit ziua Turtelor Nedospite, când trebuia jertfit animalul pascal. 8 El i-a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: „Duceţi-vă şi pregătiţi-ne paştele ca să mâncăm“. 9 Ei l-au întrebat: „Unde vrei să-l pregătim?“ 10 Iar el le-a zis: „Iată, când veţi intra în oraş, vă va ieşi înainte un om ducând un vas de lut plin cu apă. Mergeţi după el în casa în care va intra. 11 Şi să-i spuneţi proprietarului casei: «Învăţătorul îţi zice: „Unde este camera de oaspeţi în care aş putea să mănânc paştele cu discipolii mei?“» 12 Şi omul acela vă va arăta o cameră mare, de sus, mobilată. Pregătiţi-l acolo“. 13 Ei au plecat şi au găsit totul aşa cum le spusese el şi au pregătit paştele. 14 În cele din urmă, când a sosit ora, el s-a întins la masă cu apostolii. 15 Şi le-a zis: „Am dorit mult să mănânc paştele acesta cu voi înainte de a suferi, 16 fiindcă vă spun: Nu-l voi mai mânca până nu se va împlini în regatul lui Dumnezeu“. 17 Şi, primind un pahar, a adus mulţumiri şi a zis: „Luaţi-l şi treceţi-l de la unul la altul între voi, 18 pentru că vă spun: De acum înainte nu voi mai bea din rodul viţei până nu va veni regatul lui Dumnezeu“. 19 De asemenea, a luat o pâine, a adus mulţumiri, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: „Aceasta reprezintă corpul meu, care urmează să fie dat pentru voi. Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea“. 20 Apoi, la fel, şi paharul, după ce au luat cina, şi a zis: „Paharul acesta reprezintă noul legământ, pe baza sângelui meu, care trebuie să fie vărsat în folosul vostru. 21 Dar iată că mâna trădătorului meu este cu mine la masă. 22 Pentru că Fiul omului se duce aşa cum a fost stabilit, dar vai de omul prin care este el trădat!“ 23 Atunci au început să se întrebe unii pe alţii care dintre ei avea să facă lucrul acesta. 24 Dar s-a iscat între ei şi o ceartă aprinsă cu privire la care dintre ei părea a fi cel mai mare. 25 Însă el le-a zis: „Regii naţiunilor domnesc peste ele şi cei care au autoritate asupra lor sunt numiţi Binefăcători. 26 Dar voi să nu fiţi aşa. Dimpotrivă, cine este cel mai mare între voi să fie precum cel mai tânăr şi cine conduce, precum cel ce slujeşte. 27 Fiindcă cine este mai mare: cel care se întinde la masă sau cel care slujeşte? Nu cel care se întinde la masă? Dar eu sunt în mijlocul vostru ca acela care slujeşte. 28 Totuşi, voi sunteţi cei care aţi rămas întotdeauna cu mine în încercările mele. 29 Eu închei un legământ cu voi, aşa cum Tatăl meu a încheiat un legământ cu mine, pentru un regat, 30 ca să mâncaţi şi să beţi la masa mea, în regatul meu, şi să staţi pe tronuri ca să judecaţi cele douăsprezece triburi ale lui Israel. 31 Simon, Simon, iată că Satan v-a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu. 32 Dar eu am făcut implorări pentru tine ca să nu-ţi slăbească credinţa. Iar tu, când te vei întoarce, întăreşte-i pe fraţii tăi!“ 33 Atunci el i-a zis: „Doamne, sunt gata să merg cu tine şi în închisoare, şi la moarte“. 34 Dar el a zis: „Petru, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul până nu vei nega de trei ori că mă cunoşti“. 35 El le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără sandale, aţi dus lipsă de ceva?“ Ei au zis: „Nu!“ 36 Atunci el le-a zis: „Însă acum, cine are pungă s-o ia şi, la fel, şi traista, iar cine n-are sabie să-şi vândă mantia şi să-şi cumpere. 37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine ce este scris: «Şi el a fost numărat cu cei nelegiuiţi». Fiindcă lucrurile privitoare la mine se împlinesc acum“. 38 Atunci ei au zis: „Doamne, iată că aici sunt două săbii!“ El le-a zis: „Sunt suficiente“. 39 Şi el a ieşit şi s-a dus ca de obicei la Muntele Măslinilor, iar discipolii l-au urmat şi ei. 40 Ajungând la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită“. 41 Şi el s-a îndepărtat de ei cam la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să se roage, 42 zicând: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la mine paharul acesta! Totuşi, să se facă nu voinţa mea, ci a ta!“ 43 Atunci i-a apărut un înger din cer şi l-a întărit. 44 Dar, cuprins de zbucium, se ruga şi mai stăruitor şi sudoarea i s-a făcut ca nişte picături de sânge care cădeau pe pământ. 45 Apoi s-a ridicat de la rugăciune, s-a dus la discipoli şi i-a găsit dormitând din cauza întristării. 46 Şi le-a zis: „De ce dormiţi? Ridicaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită!“ 47 În timp ce vorbea încă, iată că venea o mulţime, iar înaintea ei mergea cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece. El s-a apropiat de Isus ca să-l sărute. 48 Dar Isus i-a zis: „Iuda, îl trădezi pe Fiul omului cu o sărutare?“ 49 Când au văzut ce avea să se întâmple, cei din jurul lui au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?“ 50 Unul dintre ei chiar l-a lovit pe sclavul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. 51 Dar, răspunzând, Isus a zis: „Lăsaţi! Destul!“ Şi, atingându-i urechea, l-a vindecat. 52 Atunci Isus le-a zis preoţilor principali, comandanţilor gărzii de la templu şi bătrânilor care veniseră ca să-l prindă: „Aţi ieşit cu săbii şi cu ciomege ca împotriva unui tâlhar? 53 Când eram zi de zi cu voi în templu nu v-aţi întins mâna împotriva mea. Dar acesta este ceasul vostru şi autoritatea întunericului“. 54 Atunci ei l-au arestat, l-au luat de acolo şi l-au dus la casa marelui preot, iar Petru îl urma de departe. 55 Când au făcut un foc în mijlocul curţii şi s-au aşezat împreună, Petru stătea printre ei. 56 Dar o servitoare l-a văzut stând la foc, l-a privit cu atenţie şi a zis: „Şi omul acesta era cu el!“ 57 Dar el a negat, zicând: „Nu-l cunosc, femeie!“ 58 După puţin timp l-a văzut altcineva şi a zis: „Şi tu eşti unul dintre ei!“ Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt!“ 59 După vreo oră, altul a început să susţină cu tărie: „Cu siguranţă că şi omul acesta era cu el, fiindcă este galileean!“ 60 Însă Petru a zis: „Omule, nu ştiu ce spui!“ Şi imediat, în timp ce vorbea încă, a cântat cocoşul. 61 Domnul s-a întors şi l-a privit pe Petru, iar Petru şi-a amintit de cuvintele Domnului, care îi zisese: „Înainte să cânte astăzi cocoşul, mă vei renega de trei ori“. 62 Şi, ieşind afară, a plâns amarnic. 63 Oamenii care îl păzeau au început să-şi bată joc de el, lovindu-l. 64 După ce l-au acoperit, îl întrebau, zicând: „Profeţeşte! Cine te-a lovit?“ 65 Şi spuneau multe alte cuvinte blasfematoare împotriva lui. 66 În cele din urmă, când s-a făcut ziuă, adunarea bătrânilor poporului, preoţii principali şi scribii s-au adunat şi l-au târât în sala Sanhedrinului lor, zicând: 67 „Dacă tu eşti Cristosul, spune-ne!“ Dar el le-a zis: „Chiar dacă v-aş spune, tot n-aţi crede. 68 Iar dacă v-aş întreba, tot n-aţi răspunde. 69 Totuşi, de acum înainte, Fiul omului va sta la dreapta plină de putere a lui Dumnezeu“. 70 Atunci toţi au întrebat: „Eşti tu deci Fiul lui Dumnezeu?“ El le-a răspuns: „Voi înşivă spuneţi că sunt“. 71 Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Pentru că noi înşine am auzit-o din gura lui“.