Evanghelia dupa Luca - Capitolul 5 : 1 - 39

1 Odată, pe când el stătea lângă lacul Ghenezaret, mulţimea se înghesuia în jurul lui ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu. 2 Şi a văzut două bărci trase la marginea lacului. Pescarii ieşiseră din ele şi îşi spălau plasele de pescuit. 3 Urcându-se într-una din bărci, care era a lui Simon, el i-a cerut să o îndepărteze puţin de ţărm. Apoi s-a aşezat şi, din barcă, a început să înveţe mulţimile. 4 Când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon: „Ieşi în larg unde apa este adâncă şi aruncaţi-vă plasele de pescuit“. 5 Dar, răspunzând, Simon i-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic, dar la cuvântul tău voi arunca plasele de pescuit“. 6 Când au făcut aşa, au prins în ele o mare mulţime de peşti şi plasele au început să li se rupă. 7 Atunci ei le-au făcut semn tovarăşilor lor din cealaltă barcă să vină să-i ajute. Ei au venit şi au umplut cele două bărci, încât au început să se scufunde. 8 Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la genunchii lui Isus, zicând: „Îndepărtează-te de mine, Doamne, pentru că sunt un om păcătos“. 9 Căci, văzând cât de mulţi peşti pescuiseră, au rămas uimiţi el şi toţi cei ce erau cu el 10 şi la fel Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, care erau asociaţi cu Simon. Dar Isus i-a zis lui Simon: „Nu te mai teme! De acum înainte vei pescui oameni vii“. 11 Atunci ei au adus bărcile înapoi la ţărm, au lăsat totul şi l-au urmat. 12 Altădată, pe când se afla într-un oraş, iată că era acolo un om plin de lepră! Când l-a zărit pe Isus, a căzut cu faţa la pământ şi l-a rugat, zicând: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi“. 13 Atunci el şi-a întins mâna, l-a atins şi a zis: „Vreau. Fii curăţat!“ Şi imediat lepra i-a dispărut. 14 El i-a poruncit omului să nu spună nimănui acest lucru. „Ci du-te şi arată-te preotului şi adu o ofrandă pentru curăţarea ta, aşa cum a stabilit Moise, ca mărturie pentru ei.“ 15 Dar cuvântul despre el se răspândea şi mai mult şi mari mulţimi se adunau ca să-l asculte şi să fie vindecate de bolile lor. 16 Totuşi el se retrăgea în locuri pustii şi se ruga. 17 Într-una din zile, el preda, iar fariseii şi învăţătorii legii care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim stăteau acolo. Puterea lui Iehova era peste el, ca să facă vindecări. 18 Şi iată că nişte oameni duceau pe un pat un om paralizat şi încercau să-l ducă înăuntru şi să-l pună în faţa lui. 19 Dar, pentru că n-au putut să-l ducă înăuntru din cauza mulţimii, au urcat pe acoperiş şi, printre ţigle, l-au lăsat în jos cu patul lui mic, în mijlocul celor ce se aflau în faţa lui Isus. 20 Când le-a văzut credinţa, el a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!“ 21 Atunci scribii şi fariseii au început să se gândească, zicând: „Cine este acesta care rosteşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele în afară de Dumnezeu?“ 22 Dar Isus, cunoscându-le gândurile, le-a răspuns, zicând: „La ce vă gândiţi în inimile voastre? 23 Ce este mai uşor? Să zici: «Păcatele îţi sunt iertate» sau să zici: «Ridică-te şi umblă»? 24 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are autoritate pe pământ să ierte păcatele . . .“, i-a spus omului paralizat: „Îţi zic: Ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă!“ 25 Şi el s-a ridicat imediat în faţa lor, şi-a luat patul pe care zăcea şi a plecat acasă, glorificându-l pe Dumnezeu. 26 Atunci toţi au fost cuprinşi de uimire, au început să-l glorifice pe Dumnezeu şi s-au înfricoşat, zicând: „Astăzi am văzut lucruri extraordinare!“ 27 Apoi el a ieşit şi a văzut un încasator de impozite pe nume Levi stând în locul unde se încasau impozite şi i-a zis: „Urmează-mă!“ 28 Lăsând totul în urmă, el s-a ridicat şi l-a urmat. 29 Şi Levi a dat în casa lui un mare ospăţ pentru el. Şi se afla acolo o mare mulţime de încasatori de impozite şi de alţi oameni care erau întinşi la masă cu ei. 30 Atunci fariseii şi scribii lor au început să murmure împotriva discipolilor săi, zicând: „De ce mâncaţi şi beţi cu încasatorii de impozite şi cu păcătoşii?“ 31 Răspunzând, Isus le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci bolnavii. 32 Eu am venit să-i chem la căinţă nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi“. 33 Ei i-au zis: „Discipolii lui Ioan postesc deseori şi fac implorări, ca şi ai fariseilor, dar ai tăi mănâncă şi beau“. 34 Isus le-a zis: „Puteţi să-i faceţi pe prietenii mirelui să postească în timp ce mirele este cu ei? 35 Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci, în zilele acelea, vor posti“. 36 Apoi le-a mai spus o ilustrare: „Nimeni nu taie un petic dintr-un veşmânt nou ca să-l coasă la un veşmânt vechi, dar, dacă îl coase, peticul nou rupe şi, în afară de asta, peticul luat din veşmântul nou nu se potriveşte la cel vechi. 37 Tot aşa, nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi. Dar, dacă pune, vinul nou va sparge burdufurile şi se va vărsa, iar burdufurile se vor strica. 38 Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi. 39 Niciun om care a băut vin vechi nu vrea din cel nou, fiindcă spune: «Cel vechi este bun»“.