Evanghelia dupa Luca - Capitolul 6 : 1 - 49

1 Într-un sabat, el trecea prin nişte lanuri de grâu, iar discipolii săi smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi le mâncau. 2 Atunci unii dintre farisei au zis: „De ce faceţi ce nu este permis în sabat?“ 3 Dar Isus, răspunzând, le-a zis: „N-aţi citit niciodată ce a făcut David când lui şi bărbaţilor care erau cu el li s-a făcut foame? 4 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a primit pâinile de prezentare? Cum a mâncat şi a dat din ele şi oamenilor care erau cu el, deşi nimănui nu-i era permis să mănânce din ele, ci numai preoţilor?“ 5 Şi le-a mai zis: „Fiul omului este Domn al sabatului“. 6 Într-un alt sabat, el a intrat în sinagogă şi a început să predea. Acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată. 7 Scribii şi fariseii îl pândeau să vadă dacă va vindeca în sabat şi să găsească un motiv ca să-l acuze. 8 El însă le cunoştea gândurile şi totuşi i-a zis omului cu mâna uscată: „Ridică-te şi stai în picioare în mijloc!“ Şi el s-a ridicat şi a rămas în picioare. 9 Atunci Isus le-a zis: „Vă întreb: Este permis în sabat să faci bine sau să faci rău, să salvezi un suflet sau să-l omori?“ 10 Şi, după ce s-a uitat de jur împrejur la toţi, i-a zis omului: „Întinde-ţi mâna!“ El a făcut aşa, iar mâna i s-a vindecat. 11 Dar ei, plini de furie, au început să vorbească între ei ce puteau să-i facă lui Isus. 12 În zilele acelea, el s-a dus pe munte să se roage şi a petrecut toată noaptea rugându-se lui Dumnezeu. 13 Când s-a făcut ziuă i-a chemat la el pe discipolii săi şi a ales dintre ei doisprezece, cărora le-a dat şi numele de „apostoli“: 14 Simon, pe care l-a numit şi Petru, şi Andrei, fratele lui, Iacov şi Ioan, Filip şi Bartolomeu, 15 Matei şi Toma, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon numit „cel zelos“, 16 Iuda, fiul lui Iacov şi Iuda Iscariot, care a ajuns trădător. 17 El a coborât cu ei şi s-a oprit pe un loc neted. Acolo era o mare mulţime de discipoli ai săi şi o mare mulţime de oameni din toată Iudeea, din Ierusalim şi din regiunea de lângă mare a Tirului şi Sidonului, care veniseră să-l audă şi să fie vindecaţi de bolile lor. 18 Chiar şi cei chinuiţi de spirite necurate erau vindecaţi. 19 Toată mulţimea căuta să-l atingă, pentru că din el ieşea putere şi îi vindeca pe toţi. 20 El şi-a ridicat ochii spre discipolii săi şi a spus: „Fericiţi sunteţi voi, cei săraci, pentru că al vostru este regatul lui Dumnezeu! 21 Fericiţi sunteţi voi, cărora acum vă este foame, pentru că veţi fi săturaţi! Fericiţi sunteţi voi, care acum plângeţi, pentru că veţi râde! 22 Fericiţi sunteţi voi când oamenii vă urăsc, vă alungă din mijlocul lor, vă batjocoresc şi vă defăimează numele ca pe ceva rău, din cauza Fiului omului! 23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi, căci iată că răsplata voastră este mare în cer, fiindcă la fel le făceau strămoşii lor profeţilor! 24 Dar vai de voi, bogaţilor, pentru că vă primiţi din plin mângâierea! 25 Vai de voi, care acum sunteţi sătui, pentru că vă va fi foame! Vai de voi, care acum râdeţi, pentru că veţi jeli şi veţi plânge! 26 Vai, când toţi oamenii vă vorbesc de bine, fiindcă la fel le făceau strămoşii lor profeţilor falşi! 27 Dar vouă, care ascultaţi, vă spun: Continuaţi să-i iubiţi pe duşmanii voştri, să le faceţi bine celor ce vă urăsc, 28 să-i binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă şi să vă rugaţi pentru cei ce vă insultă. 29 Celui ce te loveşte peste un obraz, întinde-i-l şi pe celălalt şi celui ce-ţi ia haina, nu-i opri nici cămaşa. 30 Dă oricui îţi cere, iar celui ce îţi ia lucrurile, nu i le cere înapoi. 31 Aşa cum vreţi să vă facă vouă oamenii, aşa să le faceţi şi voi lor. 32 Dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce merit aveţi? Fiindcă şi păcătoşii îi iubesc pe cei care îi iubesc. 33 Iar dacă le faceţi bine celor care vă fac bine, oare ce merit aveţi? Chiar şi păcătoşii fac la fel. 34 Iar dacă îi împrumutaţi fără dobândă pe cei de la care speraţi să primiţi înapoi, ce merit aveţi? Şi păcătoşii îi împrumută fără dobândă pe cei păcătoşi ca să primească înapoi tot atât. 35 Dimpotrivă, continuaţi să-i iubiţi pe duşmanii voştri, să faceţi bine şi să daţi cu împrumut fără dobândă, fără să speraţi să primiţi ceva înapoi. Răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fii ai Celui Preaînalt, fiindcă el este bun cu cei nerecunoscători şi răi. 36 Continuaţi să fiţi îndurători, aşa cum şi Tatăl vostru este îndurător. 37 Nu mai judecaţi şi nicidecum nu veţi fi judecaţi. Încetaţi să mai condamnaţi şi nicidecum nu veţi fi condamnaţi. Iertaţi şi veţi fi iertaţi. 38 Fiţi darnici şi vi se va da. Vi se va turna în poală o măsură bună, îndesată, scuturată şi care dă pe dinafară. Căci cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura înapoi“. 39 Apoi le-a mai spus o ilustrare: „Poate un orb să-l călăuzească pe alt orb? Nu vor cădea amândoi într-o groapă? 40 Elevul nu este mai presus de învăţătorul lui, dar cine este instruit în mod desăvârşit va fi ca învăţătorul lui. 41 De ce te uiţi la paiul din ochiul fratelui tău şi nu vezi bârna din ochiul tău? 42 Cum poţi să-i zici fratelui tău: «Frate, lasă-mă să scot paiul din ochiul tău», când tu nu vezi bârna din ochiul tău? Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. 43 Fiindcă nu este pom bun care să dea rod rău şi nici pom rău care să dea rod bun. 44 Pentru că fiecare pom se cunoaşte după rodul lui. De pildă, nu se adună smochine din spini, nici nu se culeg struguri dintr-o tufă de mărăcini. 45 Omul bun scoate ce este bun din tezaurul bun al inimii lui, dar omul rău scoate ce este rău din tezaurul lui rău, fiindcă din plinătatea inimii vorbeşte gura lui. 46 De ce mă chemaţi: «Doamne! Doamne!», dar nu faceţi ce spun eu? 47 Vă voi arăta cu cine se aseamănă oricine vine la mine şi aude cuvintele mele şi le face: 48 Se aseamănă cu un om care, vrând să construiască o casă, a săpat adânc şi a pus temelia pe stâncă. Când a venit inundaţia, râul a izbit în casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era bine zidită. 49 Dar cine aude şi nu face se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Râul a izbit-o şi ea s-a prăbuşit imediat şi prăbuşirea acelei case a fost mare“.