Evanghelia dupa Marcu - Capitolul 10 : 1 - 52

1 Apoi el s-a ridicat de acolo şi s-a dus la hotarele Iudeii şi dincolo de Iordan. Şi din nou s-au strâns la el mulţimi şi, cum făcea de obicei, a început din nou să le înveţe. 2 Atunci au venit nişte farisei şi, ca să-l pună la încercare, l-au întrebat dacă îi este permis unui bărbat să divorţeze de soţie. 3 Răspunzând, el le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?“ 4 Ei au zis: „Moise a permis să se scrie un certificat de divorţ şi să divorţeze de ea“. 5 Dar Isus le-a zis: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris el această poruncă. 6 Totuşi, de la începutul creaţiei «El i-a făcut de sex bărbătesc şi de sex femeiesc. 7 De aceea va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa 8 şi cei doi vor fi o singură carne». Aşa că nu mai sunt doi, ci o singură carne. 9 Deci ce a pus Dumnezeu în acelaşi jug omul să nu despartă“. 10 Când au fost din nou în casă, discipolii l-au întrebat despre aceasta. 11 El le-a zis: „Cine divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu alta comite adulter faţă de ea, 12 iar dacă o femeie, după ce a divorţat de soţul ei, se căsătoreşte cu altul comite adulter“. 13 Atunci oamenii i-au adus nişte copilaşi ca să-i atingă, dar discipolii i-au mustrat. 14 Văzând aceasta, Isus s-a indignat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la mine! Nu încercaţi să-i opriţi, căci regatul lui Dumnezeu este al celor ca ei. 15 Adevărat vă spun că cine nu primeşte regatul lui Dumnezeu ca un copilaş nu va intra în el“. 16 Şi a luat copiii în braţe şi i-a binecuvântat, punându-şi mâinile peste ei. 17 Şi, pe când ieşea ca să-şi continue drumul, un om a alergat şi a căzut în genunchi înaintea lui, întrebându-l: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?“ 18 Isus i-a zis: „De ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, în afară de unul singur: Dumnezeu. 19 Cunoşti poruncile: «Să nu ucizi», «Să nu comiţi adulter», «Să nu furi», «Să nu depui mărturie mincinoasă», «Să nu înşeli», «Onorează-i pe tatăl tău şi pe mama ta»“. 20 Omul i-a zis: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le păzesc din tinereţea mea“. 21 Privindu-l, Isus a simţit iubire pentru el şi i-a zis: „Un singur lucru îţi lipseşte: Du-te, vinde ce ai şi dă-le săracilor şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino şi urmează-mă!“ 22 Dar, la auzul acestor cuvinte, s-a întristat şi a plecat mâhnit, căci avea multe avuţii. 23 După ce s-a uitat împrejur, Isus le-a zis discipolilor săi: „Cât de greu va fi pentru cei care au bani să intre în regatul lui Dumnezeu!“ 24 Dar discipolii au rămas uimiţi de cuvintele sale. Atunci Isus le-a zis din nou: „Copii, cât de greu este să intri în regatul lui Dumnezeu! 25 Este mai uşor pentru o cămilă să treacă prin urechea unui ac decât pentru un bogat să intre în regatul lui Dumnezeu“. 26 Ei au fost şi mai uluiţi şi i-au zis: „Atunci cine poate fi salvat?“ 27 Uitându-se ţintă la ei, Isus a zis: „La oameni, lucrul acesta este imposibil, dar nu şi la Dumnezeu, căci la Dumnezeu toate sunt posibile“. 28 Atunci Petru i-a zis: „Iată că noi am lăsat totul şi te-am urmat“. 29 Isus a spus: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care a lăsat casă sau fraţi sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ogoare pentru mine şi pentru vestea bună 30 şi care să nu primească însutit acum, în acest timp, case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ogoare împreună cu persecuţii, iar în sistemul viitor, viaţă veşnică. 31 Totuşi, mulţi care sunt cei dintâi vor fi cei din urmă şi cei din urmă vor fi cei dintâi“. 32 Ei urcau pe drumul spre Ierusalim şi Isus mergea înaintea lor, iar ei erau uimiţi. Dar cei care veneau în urmă au început să se teamă. Din nou, el i-a luat deoparte pe cei doisprezece şi a început să le spună lucrurile care trebuiau să i se întâmple: 33 „Iată că urcăm la Ierusalim şi Fiul omului va fi predat preoţilor principali şi scribilor. Ei îl vor condamna la moarte şi îl vor preda oamenilor naţiunilor, 34 iar aceştia îşi vor bate joc de el, îl vor scuipa, îl vor biciui şi îl vor omorî, dar după trei zile el se va scula din morţi“. 35 Iacov şi Ioan, cei doi fii ai lui Zebedei, s-au apropiat de el şi i-au zis: „Învăţătorule, vrem să faci pentru noi ce îţi vom cere“. 36 El i-a întrebat: „Ce vreţi să fac pentru voi?“, 37 iar ei i-au răspuns: „Fă să stăm unul la dreapta şi altul la stânga ta, în gloria ta“. 38 Dar Isus le-a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care-l beau eu sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat eu?“ 39 Ei i-au spus: „Putem“. Atunci Isus le-a zis: „Paharul pe care-l beau eu îl veţi bea şi voi şi cu botezul cu care sunt botezat eu veţi fi botezaţi şi voi. 40 Totuşi, a sta la dreapta sau la stânga mea nu este un lucru pe care eu să-l dau, ci este pentru aceia pentru care le-a fost pregătit“. 41 Când ceilalţi zece au auzit aceasta, s-au mâniat pe Iacov şi pe Ioan. 42 Dar Isus, chemându-i la el, le-a zis: „Voi ştiţi că aceia care par să conducă naţiunile stăpânesc peste ele şi cei mari ai lor exercită autoritate asupra lor. 43 Între voi nu va fi aşa, ci oricine vrea să fie mare între voi trebuie să fie slujitorul vostru 44 şi oricine vrea să fie primul între voi trebuie să fie sclavul tuturor. 45 Pentru că nici Fiul omului n-a venit ca să i se slujească, ci să slujească şi să-şi dea sufletul ca răscumpărare pentru mulţi“. 46 Şi ei au sosit la Ierihon. Dar, pe când el şi discipolii săi şi o mulţime foarte mare ieşeau din Ierihon, Bartimeu un cerşetor orb, stătea la marginea drumului. 47 Când a auzit că era Isus Nazarineanul, a început să strige, zicând: „Fiul lui David, Isus, îndură-te de mine!“ 48 Atunci mulţi au început să-i spună cu asprime să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!“ 49 Isus s-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l!“ Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: „Curaj, ridică-te! Te cheamă!“ 50 Aruncându-şi mantia, el a sărit în picioare şi s-a dus la Isus. 51 Răspunzând, Isus i-a zis: „Ce vrei să fac pentru tine?“ Orbul i-a spus: „Rabuni, să-mi recapăt vederea!“ 52 Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a vindecat!“ Şi imediat el şi-a recăpătat vederea şi a început să-l urmeze pe drum.