Evanghelia dupa Marcu - Capitolul 11 : 1 - 33

1 Când se apropiau de Ierusalim, de Betfaghe şi de Betania, situate pe Muntele Măslinilor, el i-a trimis pe doi dintre discipolii săi 2 şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul pe care-l vedeţi în faţa voastră şi, imediat ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a stat încă niciun om. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! 3 Iar dacă cineva vă zice: «De ce faceţi asta?», să spuneţi: «Domnul are nevoie de el şi îl va trimite imediat înapoi»“. 4 Ei au plecat şi au găsit măgăruşul legat la poartă, afară, pe strada laterală, şi l-au dezlegat. 5 Dar unii dintre cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceţi? De ce dezlegaţi măgăruşul?“ 6 Ei le-au zis cum le spusese Isus şi i-au lăsat să plece. 7 Au adus măgăruşul la Isus, şi-au pus pe el mantiile şi Isus a încălecat pe el. 8 Şi mulţi şi-au aşternut mantiile pe drum, iar alţii au tăiat de pe câmp ramuri cu frunze. 9 Cei care mergeau în faţă şi cei care veneau în urmă strigau: „Salvează, te rugăm! Binecuvântat este cel care vine în numele lui Iehova! 10 Binecuvântat este regatul care va veni, cel al tatălui nostru David! Salvează, te rugăm, tu, care eşti în înălţimi!“ 11 Şi el a intrat în Ierusalim, în templu, s-a uitat împrejur la toate lucrurile şi, pentru că ora era deja târzie, a plecat cu cei doisprezece la Betania. 12 A doua zi, după ce au ieşit din Betania, i s-a făcut foame. 13 A zărit de la distanţă un smochin care avea frunze şi s-a dus să vadă dacă va găsi ceva în el. Dar, ajungând la el, n-a găsit decât frunze, pentru că nu era vremea smochinelor. 14 Atunci i-a zis: „Nimeni să nu mai mănânce rod din tine vreodată!“ Şi discipolii săi ascultau. 15 Şi au ajuns la Ierusalim. Acolo el a intrat în templu şi a început să-i arunce afară pe cei care vindeau şi cumpărau în templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi băncile celor care vindeau porumbei 16 şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreo unealtă prin templu, 17 ci preda, zicând: „Nu este scris: «Casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate naţiunile»? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari“. 18 Preoţii principali şi scribii au auzit lucrul acesta şi căutau cum să-l omoare, căci se temeau de el, pentru că toată mulţimea era uluită de învăţătura sa. 19 Când s-a făcut seară, au ieşit din oraş. 20 Şi, când au trecut dis-de-dimineaţă pe acolo, au văzut smochinul deja uscat din rădăcini. 21 Amintindu-şi de el, Petru i-a zis: „Rabi, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!“ 22 Răspunzând, Isus le-a zis: „Să aveţi credinţă în Dumnezeu! 23 Adevărat vă spun că, dacă cineva îi zice muntelui acestuia: «Ridică-te şi aruncă-te în mare» şi nu se îndoieşte în inima lui, ci are credinţă că ceea ce zice se va întâmpla, aşa se va face. 24 De aceea vă spun: Toate lucrurile pe care le cereţi când vă rugaţi, să aveţi credinţă că le-aţi şi primit şi le veţi avea. 25 Şi, când staţi în picioare şi vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile“. 26 Dar daca nu ierta-ti,nici tatal vostru care este in ceruri nu va va ierta greselile 27 Şi au venit din nou la Ierusalim. În timp ce el mergea prin templu, preoţii principali, scribii şi bătrânii au venit la el 28 şi i-au zis: „Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Sau cine ţi-a dat această autoritate să le faci?“ 29 Isus le-a zis: „Vă voi pune o întrebare. Răspundeţi-mi şi vă voi spune şi eu cu ce autoritate fac aceste lucruri. 30 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeţi-mi“. 31 Ei au început să vorbească între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?» 32 Dar să îndrăznim oare să spunem: «De la oameni»?“ ... Se temeau de mulţime, fiindcă toţi considerau că Ioan fusese, într-adevăr, profet. 33 De aceea, răspunzându-i lui Isus, au zis: „Nu ştim“. Şi Isus le-a zis: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri“.