Evanghelia dupa Marcu - Capitolul 12 : 1 - 44

1 Şi el a început să le vorbească în ilustrări: „Un om a plantat o vie şi a împrejmuit-o cu un gard, a săpat o groapă pentru cada teascului şi a ridicat un turn. Apoi a arendat-o unor viticultori şi a plecat în călătorie în străinătate. 2 La timpul potrivit a trimis un sclav la viticultori, ca să primească de la ei o parte din roadele viei. 3 Dar ei l-au luat, l-au bătut şi l-au trimis de acolo fără nimic. 4 El le-a trimis din nou un sclav, iar pe acela l-au lovit în cap şi l-au batjocorit. 5 Şi a trimis altul, iar pe acela l-au omorât. Apoi a mai trimis mulţi alţii, iar dintre aceştia pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât. 6 Mai avea unul, un fiu iubit. L-a trimis ultimul la ei, zicând: «Pe fiul meu îl vor respecta». 7 Dar viticultorii au zis între ei: «Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l omorâm şi moştenirea va fi a noastră». 8 Şi l-au luat şi l-au omorât, apoi l-au aruncat afară din vie. 9 Ce va face proprietarul viei? Va veni şi-i va omorî pe viticultori, iar via o va da altora. 10 N-aţi citit niciodată acest cuvânt din Scripturi: «Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit piatra din capul unghiului; 11 de la Iehova a venit lucrul acesta şi este minunat în ochii noştri»?“ 12 Ei căutau un mijloc de a-l prinde, dar se temeau de mulţime. Căci înţelegeau că spusese ilustrarea gândindu-se la ei. Astfel, l-au lăsat şi au plecat. 13 Apoi au trimis la el pe unii dintre farisei şi dintre membrii partidului lui Irod, ca să-l prindă prin vorbele lui. 14 Când au sosit, i-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi că nu-ţi pasă de nimeni, pentru că nu te uiţi la înfăţişarea oamenilor, ci predai calea lui Dumnezeu potrivit adevărului. Este permis să i se plătească impozit Cezarului sau nu? 15 Să plătim sau să nu plătim?“ Dându-şi seama de ipocrizia lor, el le-a zis: „De ce mă puneţi la încercare? Aduceţi-mi un dinar să mă uit la el“. 16 Ei i-au adus unul. Şi el le-a zis: „Ale cui sunt chipul acesta şi inscripţia aceasta?“ Ei i-au zis: „Ale Cezarului“. 17 Atunci Isus a zis: „Daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu“. Şi au fost impresionaţi de el. 18 Atunci au venit la el nişte saduchei, care spun că nu există înviere, şi l-au întrebat: 19 „Învăţătorule, Moise ne-a scris că, dacă fratele cuiva moare şi lasă în urmă o soţie, dar nu lasă niciun copil, fratele lui trebuie s-o ia pe soţia acestuia şi să-i ridice urmaşi fratelui său. 20 Erau şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie, dar, când a murit, n-a lăsat urmaşi. 21 A luat-o al doilea, dar a murit fără să lase urmaşi; la fel şi al treilea. 22 Cei şapte n-au lăsat niciun urmaş. Ultima dintre toţi a murit femeia. 23 La înviere, soţia căruia dintre ei va fi ea? Pentru că toţi şapte au avut-o de soţie“. 24 Isus le-a zis: „Oare nu de aceea greşiţi voi, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25 Fiindcă, atunci când se scoală din morţi, nici bărbaţii nu se căsătoresc, nici femeile nu sunt date în căsătorie, ci sunt ca îngerii din ceruri. 26 Dar despre morţi, că vor fi sculaţi, n-aţi citit în cartea lui Moise, în relatarea despre tufa de mărăcini, cum Dumnezeu i-a zis: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob»? 27 El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Cât de mult greşiţi!“ 28 Unul dintre scribi, care se apropiase şi le auzise discuţia aprinsă, ştiind că el le răspunsese foarte bine, l-a întrebat: „Care este prima dintre toate poruncile?“ 29 Isus a răspuns: „Prima este: «Ascultă, o, Israele: Iehova, Dumnezeul nostru, este un singur Iehova 30 şi să-l iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta şi cu toată forţa ta». 31 A doua este: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi». Nu există altă poruncă mai mare decât acestea“. 32 Scribul i-a zis: „Învăţătorule, ai vorbit bine, potrivit adevărului: «El este Unul şi nu există altul ca El». 33 A-l iubi cu toată inima, cu toată puterea de înţelegere şi cu toată forţa şi a-l iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi este mai de preţ decât toate ofrandele arse şi jertfele“. 34 Atunci Isus, văzând că răspunsese cu înţelepciune, i-a zis: „Nu eşti departe de regatul lui Dumnezeu“. Dar nimeni n-a mai avut curajul să-i pună întrebări. 35 Totuşi, în timp ce preda în templu, Isus li s-a adresat, spunând: „Cum de spun scribii că Cristosul este fiul lui David? 36 Prin spiritul sfânt, David însuşi a spus: «Iehova i-a zis Domnului meu: „Stai la dreapta mea până îi voi pune pe duşmanii tăi sub picioarele tale“». 37 David însuşi îl numeşte «Domn», dar cum se face că el este fiul lui?“ Şi mulţimea aceea mare îl asculta cu plăcere. 38 În timp ce îi învăţa, a mai zis: „Păziţi-vă de scribii care doresc să umble încoace şi-ncolo în haine lungi, care vor saluturi în pieţe, 39 scaunele din faţă în sinagogi şi locurile de seamă la cină. 40 Ei devorează casele văduvelor şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceştia vor primi o condamnare mai aspră“. 41 Şi el s-a aşezat cu faţa spre cutiile trezoreriei şi se uita cum mulţimea punea bani în cutiile trezoreriei. Mulţi bogaţi puneau multe monede. 42 Şi a venit şi o văduvă săracă şi a pus doi bănuţi. 43 Atunci i-a chemat la el pe discipolii săi şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi cei care au pus bani în cutiile trezoreriei, 44 căci toţi au pus din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, tot ce-i rămăsese ca să trăiască“.