Evanghelia dupa Luca - Capitolul 18 : 1 - 43

1 Apoi le-a mai spus o ilustrare despre necesitatea de a se ruga mereu şi de a nu renunţa. 2 El a zis: „Într-un oraş era un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi n-avea respect faţă de oameni. 3 Dar în oraşul acela era o văduvă şi ea se ducea mereu la el zicând: «Fă-mi dreptate împotriva celui cu care mă judec». 4 Un timp el n-a vrut, dar apoi şi-a zis: «Deşi nu mă tem de Dumnezeu şi nu-i respect pe oameni, 5 pentru că această văduvă mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu vină şi să mă bată întruna la cap»“. 6 Apoi Domnul a zis: „Auziţi ce-a spus judecătorul, deşi era nedrept! 7 Atunci nu le va face Dumnezeu dreptate aleşilor săi care strigă către el zi şi noapte, deşi este îndelung răbdător faţă de ei? 8 Vă spun că le va face dreptate repede. Totuşi, când va sosi Fiul omului, va găsi el credinţă pe pământ?“ 9 Dar unora care erau convinşi în sinea lor că erau drepţi şi care îi considerau pe ceilalţi un nimic, le-a mai spus următoarea ilustrare: 10 „Doi oameni au urcat la templu să se roage: unul era fariseu şi celălalt încasator de impozite. 11 Fariseul stătea în picioare şi se ruga în sinea lui astfel: «O, Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni  extorcatori, nedrepţi, adulteri , nici chiar ca acest încasator de impozite. 12 Eu postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din tot ce câştig». 13 Dar încasatorul de impozite, care stătea în picioare la distanţă, nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci se bătea în piept, zicând: «O, Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!» 14 Vă spun: Omul acesta a coborât la casa lui dovedind că este mai drept decât celălalt, pentru că cine se înalţă va fi umilit, dar cine se umileşte va fi înălţat“. 15 Oamenii îi aduceau la el şi pe pruncii lor ca să-i atingă, dar, când au văzut aceasta, discipolii i-au mustrat. 16 Însă Isus a chemat pruncii la el, zicând: „Lăsaţi copilaşii să vină la mine şi nu încercaţi să-i opriţi! Căci regatul lui Dumnezeu este al celor ca ei. 17 Adevărat vă spun că cine nu primeşte regatul lui Dumnezeu ca un copilaş nu va intra în el“. 18 Şi un conducător l-a întrebat, zicând: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?“ 19 Isus i-a zis: „De ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, în afară de unul singur: Dumnezeu. 20 Cunoşti poruncile: «Să nu comiţi adulter», «Să nu ucizi», «Să nu furi», «Să nu depui mărturie mincinoasă», «Onorează-i pe tatăl tău şi pe mama ta»“. 21 Atunci el a zis: „Pe toate acestea le păzesc din tinereţe“. 22 Auzind aceasta, Isus i-a zis: „Mai este un lucru care îţi lipseşte: Vinde tot ce ai şi împarte-le săracilor şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi vino şi urmează-mă“. 23 Când a auzit aceasta, el s-a mâhnit adânc, căci era foarte bogat. 24 Isus s-a uitat la el şi a zis: „Cât de greu va fi pentru cei care au bani să intre în regatul lui Dumnezeu! 25 De fapt, este mai uşor pentru o cămilă să treacă prin urechea unui ac decât pentru un bogat să intre în regatul lui Dumnezeu“. 26 Cei care au auzit aceasta au zis: „Atunci cine poate fi salvat?“ 27 El a zis: „Ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu“. 28 Dar Petru a spus: „Iată că noi am lăsat ce era al nostru şi te-am urmat“. 29 El le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care a lăsat casă, soţie, fraţi, părinţi sau copii pentru regatul lui Dumnezeu 30 şi care să nu primească, într-un fel sau altul, mult mai mult în acest timp, iar în sistemul viitor, viaţă veşnică“. 31 Atunci el i-a luat deoparte pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că urcăm la Ierusalim şi toate lucrurile scrise prin profeţi despre Fiul omului se vor împlini. 32 De pildă, el va fi predat oamenilor naţiunilor, va fi batjocorit, va fi tratat cu neruşinare şi va fi scuipat, 33 iar, după ce îl vor biciui, îl vor omorî, dar a treia zi el se va scula din morţi“. 34 Însă ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri, ci cuvintele acestea le erau ascunse şi nu înţelegeau cele spuse. 35 Pe când se apropia el de Ierihon, un orb stătea la marginea drumului şi cerşea. 36 Şi, pentru că a auzit o mulţime care trecea pe acolo, a întrebat ce însemna aceasta. 37 Ei i-au zis: „Trece Isus Nazarineanul!“ 38 Atunci el a strigat, zicând: „Isus, Fiul lui David, îndură-te de mine!“ 39 Cei care mergeau în faţă i-au spus cu asprime să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!“ 40 Atunci Isus s-a oprit şi a poruncit ca omul să fie adus la el. Când acesta s-a apropiat, Isus l-a întrebat: 41 „Ce vrei să fac pentru tine?“ El a zis: „Doamne, să-mi recapăt vederea!“ 42 Şi Isus i-a zis: „Recapătă-ţi vederea! Credinţa ta te-a vindecat!“ 43 Şi el şi-a recăpătat imediat vederea şi a început să-l urmeze, glorificându-l pe Dumnezeu. Şi, văzând aceasta, tot poporul i-a adus laude lui Dumnezeu.