Evanghelia dupa Luca - Capitolul 19 : 1 - 48

1 Şi el a intrat în Ierihon şi a străbătut oraşul. 2 Aici era un om pe nume Zacheu, şeful încasatorilor de impozite, care era bogat. 3 El voia să vadă cine era acest Isus, dar nu putea din cauza mulţimii, pentru că era mic de statură. 4 De aceea, a alergat înainte şi s-a urcat într-un sicomor ca să-l vadă, pentru că urma să treacă pe acolo. 5 Când Isus a ajuns în locul acela, şi-a ridicat privirea şi i-a zis: „Zacheu, grăbeşte-te să cobori, căci astăzi voi rămâne în casa ta!“ 6 Atunci el s-a grăbit să coboare şi l-a primit cu bucurie ca oaspete. 7 Însă, când au văzut aceasta, toţi au început să murmure, zicând: „A intrat să găzduiască la un om păcătos“. 8 Dar Zacheu s-a ridicat şi i-a zis Domnului: „Iată! Jumătate din bunurile mele, Doamne, le dau săracilor şi orice am extorcat de la cineva prin acuzaţie falsă înapoiez împătrit“. 9 Atunci Isus i-a zis: „Astăzi a venit salvarea în casa aceasta, pentru că şi el este un fiu al lui Avraam. 10 Căci Fiul omului a venit să caute şi să salveze ce era pierdut“. 11 În timp ce ascultau aceste lucruri, le-a mai spus o ilustrare, fiindcă era aproape de Ierusalim şi ei credeau că regatul lui Dumnezeu se va arăta îndată. 12 De aceea, el a zis: „Un om de neam ales s-a dus într-o ţară îndepărtată ca să obţină putere regală şi apoi să se întoarcă. 13 El a chemat zece sclavi, le-a dat zece mine şi le-a zis: «Faceţi negoţ cu ele până vin eu». 14 Dar locuitorii ţării lui îl urau şi au trimis după el o solie, ca să spună: «Nu vrem ca omul acesta să fie rege peste noi». 15 În cele din urmă, când s-a întors, după ce obţinuse puterea regală, a poruncit să fie chemaţi la el sclavii cărora le dăduse arginţii, ca să afle ce câştigaseră făcând negoţ. 16 Atunci a venit primul, zicând: «Doamne, mina ta a câştigat zece mine!» 17 El i-a spus: «Bine, sclav bun! Pentru că te-ai dovedit fidel într-un lucru foarte mic, primeşte autoritate peste zece oraşe». 18 Apoi a venit al doilea, zicând: «Doamne, mina ta a adus cinci mine!» 19 El i-a zis şi acestuia: «Fii şi tu peste cinci oraşe». 20 Dar a venit altul, zicând: «Doamne, iată-ţi mina, pe care am ţinut-o deoparte, într-o pânză. 21 Ştii, mi-a fost teamă de tine, pentru că eşti un om aspru, care iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat». 22 El i-a zis: «După gura ta te judec, sclav rău! Nu ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat? 23 Atunci de ce nu mi-ai pus argintul la o bancă? Astfel, la sosire l-aş fi luat înapoi cu dobândă». 24 Şi le-a zis celor ce stăteau acolo: «Luaţi-i mina şi daţi-i-o celui care are zece mine!» 25 Dar ei i-au zis: «Doamne, el are zece mine!» ... 26 «Vă spun că celui ce are i se va mai da, însă celui ce n-are i se va lua chiar şi ce are. 27 Mai mult, pe duşmanii mei, care n-au vrut să fiu rege peste ei, aduceţi-i aici şi înjunghiaţi-i în faţa mea»“. 28 După ce a spus aceste lucruri, a pornit mai departe, urcând spre Ierusalim. 29 Când s-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, situate pe muntele numit Muntele Măslinilor, i-a trimis pe doi dintre discipoli, 30 zicându-le: „Duceţi-vă în satul pe care-l vedeţi în faţa voastră şi, după ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care niciun om n-a stat vreodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! 31 Dacă vă întreabă cineva: «De ce îl dezlegaţi?», să spuneţi: «Domnul are nevoie de el»“. 32 Astfel, cei trimişi au plecat şi au găsit totul aşa cum le spusese. 33 În timp ce dezlegau măgăruşul, proprietarii lui le-au zis: „De ce dezlegaţi măgăruşul?“ 34 Ei au zis: „Domnul are nevoie de el“. 35 Şi l-au dus la Isus, şi-au aruncat pe măgăruş mantiile şi l-au pus pe Isus călare pe el. 36 Pe când mergea el, îşi aşterneau mantiile pe drum. 37 Când s-a apropiat de drumul care coboară de pe Muntele Măslinilor, toată mulţimea discipolilor a început să se bucure şi să-l laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate lucrările de putere pe care le văzuseră. 38 Şi au zis: „Binecuvântat este Cel care vine ca Rege în numele lui Iehova! Pace în cer şi glorie în locurile preaînalte!“ 39 Dar unii dintre fariseii din mulţime i-au spus: „Învăţătorule, mustră-ţi discipolii“. 40 Dar, răspunzând, el a zis: „Vă spun că, dacă aceştia ar tăcea, pietrele ar striga“. 41 Când s-a apropiat, a privit oraşul şi a plâns pentru el, 42 zicând: „Dacă tu, da, tu, ai fi înţeles în ziua aceasta lucrurile care aduc pacea ... dar acum ele au fost ascunse de ochii tăi. 43 Fiindcă vor veni peste tine zile când duşmanii tăi vor ridica în jurul tău o fortificaţie cu pari ascuţiţi, te vor înconjura şi te vor strâmtora din toate părţile, 44 te vor trânti la pământ pe tine şi pe copiii tăi dinăuntrul tău şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai înţeles timpul când ai fost inspectat“. 45 El a intrat în templu şi a început să-i arunce afară pe cei care vindeau, 46 zicându-le: „Este scris: «Casa mea va fi o casă de rugăciune», dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari“. 47 El preda zilnic în templu. Dar preoţii principali, scribii şi oamenii de vază ai poporului căutau să-l omoare. 48 Însă nu ştiau cum să facă, pentru că tot poporul se ţinea după el ca să-l asculte.