Evanghelia dupa Marcu - Capitolul 5 : 1 - 43

1 Şi au ajuns pe celălalt mal al mării, în ţinutul gherasenilor. 2 Imediat ce au coborât din barcă, un om stăpânit de un spirit necurat i-a ieşit înainte dintre mormintele de amintire. 3 El îşi avea locuinţa printre morminte şi până atunci nimeni nu-l putuse lega, nici chiar cu un lanţ, 4 căci de multe ori fusese legat cu obezi şi lanţuri, dar a rupt lanţurile şi a sfărâmat obezile şi nimeni n-avea putere să-l stăpânească. 5 Şi tot timpul, noapte şi zi, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi crestându-se cu pietre. 6 Dar, zărindu-l de departe pe Isus, a alergat şi s-a plecat înaintea lui 7 şi, după ce a strigat cu glas tare, a zis: „Ce-am eu de-a face cu tine, Isus, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te pun să juri pe Dumnezeu că nu mă vei chinui“. 8 Căci îi spusese: „Ieşi din omul acesta, spirit necurat!“ 9 Şi l-a întrebat: „Care îţi este numele?“, iar el a răspuns: „Numele meu este Legiune, pentru că suntem mulţi“. 10 Şi l-a implorat de multe ori să nu trimită spiritele afară din ţinutul acela. 11 Şi acolo, pe munte, păştea o turmă mare de porci. 12 Astfel, l-au implorat, zicând: „Trimite-ne în porci, ca să intrăm în ei“. 13 Şi el le-a lăsat. Atunci spiritele necurate au ieşit şi au intrat în porci, iar turma, cam două mii de porci, s-a repezit peste povârniş în mare şi s-au înecat în mare unul după altul. 14 Păzitorii turmei au fugit şi au dus vestea în oraş şi în ţinutul dimprejur, iar oamenii au venit să vadă ce se întâmplase. 15 Au venit la Isus şi l-au văzut pe demonizat, pe cel care avusese legiunea, stând îmbrăcat şi sănătos la minte, şi s-au înfricoşat. 16 Şi cei care văzuseră cele întâmplate le-au relatat ce se întâmplase cu demonizatul şi cu porcii. 17 Atunci ei l-au implorat să plece din regiunea lor. 18 Pe când urca el în barcă, omul care fusese demonizat îl implora să-i dea voie să rămână cu el. 19 Dar nu l-a lăsat, ci i-a zis: „Du-te acasă la rudele tale şi spune-le tot ce a făcut Iehova pentru tine şi cum a avut îndurare faţă de tine“. 20 Şi el a plecat şi a început să vorbească în Decapole despre tot ce făcuse Isus pentru el. Şi toţi se mirau. 21 După ce Isus a trecut din nou cu barca pe ţărmul celălalt, o mare mulţime s-a adunat la el. El era lângă mare. 22 Atunci a venit unul dintre preşedinţii sinagogii, pe nume Iair, şi, văzându-l, a căzut la picioarele lui 23 şi l-a implorat de multe ori, zicând: „Fetiţa mea este pe moarte. Vino, te rog, şi pune-ţi mâinile peste ea ca să se vindece şi să trăiască“. 24 Atunci s-a dus cu el. Şi o mare mulţime îl urma şi îl îmbulzea. 25 Şi era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge. 26 Ea suferise multe de la mulţi doctori şi cheltuise tot ce avea, dar fără folos, ba chiar îi era mai rău. 27 Când a auzit ce se spunea despre Isus, a venit pe la spate în mulţime şi i-a atins veşmântul, 28 fiindcă zicea: „Dacă îi voi atinge fie şi numai veşmintele, mă voi vindeca“. 29 Imediat izvorul ei de sânge a secat şi a simţit în corp că fusese vindecată de boala ei chinuitoare. 30 Isus şi-a dat seama că din el ieşise o putere şi, întorcându-se în mulţime, a spus: „Cine mi-a atins veşmintele?“ 31 Dar discipolii săi îi ziceau: „Vezi că mulţimea te înghesuie din toate părţile şi tu zici: «Cine m-a atins?»“ 32 Totuşi, el se uita împrejur ca s-o vadă pe aceea care făcuse lucrul acesta. 33 Atunci, ştiind ce i se întâmplase, femeia, înspăimântată şi tremurând, a venit şi a căzut înaintea lui, spunându-i tot adevărul. 34 El i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat. Du-te în pace şi fii vindecată de boala ta chinuitoare“. 35 Pe când vorbea încă, nişte oameni din casa preşedintelui sinagogii au venit şi au zis: „Fiica ta a murit! De ce să-l mai deranjezi pe învăţător?“ 36 Dar Isus, auzind cele spuse, i-a zis preşedintelui sinagogii: „Nu te teme! Manifestă credinţă numai!“ 37 Şi n-a lăsat pe nimeni să meargă cu el, decât pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui Iacov. 38 Şi au ajuns la casa preşedintelui sinagogii, iar el a văzut tulburarea şi pe cei ce plângeau şi jeleau mult. 39 După ce a intrat, le-a zis: „De ce faceţi tulburare şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme!“ 40 Atunci ei au început să râdă de el dispreţuitor. Dar el i-a scos afară pe toţi, i-a luat cu el pe tatăl şi pe mama copilei şi pe cei ce erau cu el şi a intrat unde era copila. 41 Apoi, luând mâna copilei, i-a zis: „Talita cumi“, care, tradus, înseamnă: „Fetiţo, îţi zic: Scoală-te!“ 42 Fetiţa s-a ridicat imediat şi a început să umble, căci avea doisprezece ani. Şi îndată i-a cuprins o bucurie fără margini. 43 Dar el le-a poruncit de repetate ori ca nimeni să nu afle lucrul acesta şi a spus să i se dea fetiţei ceva de mâncare.