Evanghelia dupa Marcu - Capitolul 6 : 1 - 56

1 Apoi a plecat de acolo şi s-a dus în regiunea sa natală, iar discipolii săi l-au urmat. 2 Când a venit sabatul, el a început să predea în sinagogă. Mulţi dintre cei ce ascultau erau uluiţi şi ziceau: „De unde a primit acest om lucrurile acestea? Şi de ce să-i fi fost dată acestui om o asemenea înţelepciune şi de ce să fie făcute prin mâinile lui astfel de lucrări de putere? 3 Nu este el tâmplarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov, al lui Iosif, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi surorile lui nu sunt aici, printre noi?“ Şi se poticneau din cauza lui. 4 Dar Isus le-a spus: „Profetul nu este dispreţuit decât în patria lui, printre rudele lui şi în casa lui“. 5 Şi n-a putut să facă nicio lucrare de putere acolo, decât să-şi pună mâinile peste câţiva bolnavi şi să-i vindece. 6 Şi se mira de necredinţa lor. Şi străbătea satele dimprejur, predând. 7 Apoi i-a chemat pe cei doisprezece şi i-a trimis doi câte doi, dându-le autoritate peste spiritele necurate. 8 De asemenea, le-a dat instrucţiuni să nu ia nimic pentru călătorie, decât un toiag; nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă în pungile lor de la brâu, 9 ci să-şi lege sandalele şi să nu poarte două cămăşi. 10 Şi le-a mai zis: „În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi ieşi din locul acela. 11 Acolo unde nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să vă scuturaţi ţărâna de sub picioare când veţi ieşi de acolo, ca mărturie pentru ei“. 12 Ei au plecat şi predicau pentru ca oamenii să se căiască. 13 Şi scoteau mulţi demoni şi-i ungeau cu ulei pe mulţi bolnavi şi îi vindecau. 14 Lucrul acesta a ajuns la urechile regelui Irod, căci numele lui Isus ajunsese cunoscut, şi unii ziceau: „Ioan Botezătorul a fost sculat din morţi şi de aceea face lucrări de putere“. 15 Dar alţii ziceau: „Este Ilie“. Iar alţii ziceau: „Este un profet ca şi ceilalţi profeţi“. 16 Dar, când a auzit aceasta, Irod a spus: „Ioan căruia i-am tăiat capul a fost sculat din morţi“. 17 Fiindcă însuşi Irod trimisese să-l aresteze pe Ioan şi îl legase în închisoare din cauza Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său, pentru că el se căsătorise cu ea, 18 iar Ioan îi zisese de repetate ori lui Irod: „Nu-ţi este permis s-o ai pe soţia fratelui tău“. 19 Irodiada avea duşmănie pe el şi voia să-l omoare, însă nu putea, 20 fiindcă Irod se temea de Ioan, ştiind că era un om drept şi sfânt, şi îl ocrotea. Ori de câte ori îl asculta vorbind, nu ştia ce să facă, totuşi îl asculta cu plăcere. 21 Dar a venit o zi potrivită când Irod, de ziua lui de naştere, a dat un ospăţ pentru oamenii lui de seamă, pentru comandanţi şi pentru oamenii de vază din Galileea. 22 Fiica Irodiadei a intrat şi a dansat şi le-a plăcut lui Irod şi celor întinşi la masă cu el. Regele i-a zis fetei: „Cere-mi orice vrei şi-ţi voi da“. 23 El chiar i-a jurat: „Orice-mi vei cere îţi voi da, până la jumătate din regatul meu“. 24 Fata a ieşit şi a întrebat-o pe mama ei: „Ce să cer?“, iar ea a zis: „Capul lui Ioan Botezătorul“. 25 Imediat, fata a intrat în grabă la rege şi i-a cerut, zicând: „Vreau să-mi dai chiar acum pe o tavă capul lui Ioan Botezătorul“. 26 Deşi s-a mâhnit adânc, regele n-a vrut s-o refuze, din cauza jurămintelor şi a celor ce erau întinşi la masă. 27 Şi regele a trimis imediat un bărbat din garda personală, cu porunca de a aduce capul lui Ioan. El s-a dus şi i-a tăiat capul în închisoare, 28 apoi i-a adus capul pe o tavă şi i l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei ei. 29 Când au auzit lucrul acesta, discipolii lui au venit, i-au luat corpul şi l-au pus într-un mormânt de amintire. 30 Apostolii s-au adunat înaintea lui Isus şi i-au relatat tot ce făcuseră şi predaseră. 31 Şi el le-a zis: „Veniţi cu mine deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin“. Căci mulţi veneau şi plecau, iar ei n-aveau răgaz nici măcar să mănânce. 32 Atunci au plecat cu barca, numai ei, într-un loc retras. 33 Dar oamenii i-au văzut plecând şi mulţi au aflat. Şi din toate oraşele au venit pe jos în fuga mare şi au ajuns înaintea lor. 34 Când a coborât, Isus a văzut o mare mulţime şi i s-a făcut milă de ei, căci erau ca nişte oi fără păstor. Şi a început să-i înveţe multe lucruri. 35 Era deja o oră târzie şi discipolii săi au venit la el şi au zis: „Locul este pustiu şi ora este deja târzie. 36 Dă-le drumul, ca să se ducă în cătunele şi în satele dimprejur să-şi cumpere mâncare“. 37 Răspunzând, el le-a zis: „Daţi-le voi ceva să mănânce“. Ei l-au întrebat: „Să ne ducem să cumpărăm pâine de două sute de dinari şi să le dăm oamenilor să mănânce?“ 38 El le-a zis: „Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi vedeţi!“ După ce s-au dus şi au văzut, au spus: „Cinci. Şi doi peşti“. 39 Atunci el le-a poruncit tuturor să se întindă grupuri-grupuri, pe iarba verde. 40 Şi ei s-au întins în grupuri de câte o sută şi de câte cincizeci. 41 El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi-a ridicat privirea spre cer şi a rostit o binecuvântare, apoi a frânt pâinile şi le-a dat discipolilor, ca să le pună înaintea oamenilor. Şi a împărţit cei doi peşti la toţi. 42 Au mâncat toţi şi s-au săturat; 43 şi au strâns bucăţile: douăsprezece coşuri pline, în afară de peşti. 44 Iar cei ce au mâncat pâinile au fost cinci mii de bărbaţi. 45 Şi, îndată, el i-a obligat pe discipolii săi să urce în barcă şi să se ducă înainte pe ţărmul celălalt, spre Betsaida, în timp ce el dădea drumul mulţimii. 46 După ce şi-a luat rămas-bun de la ei, s-a dus pe un munte să se roage. 47 Când s-a lăsat seara, barca era în mijlocul mării, iar el era singur pe uscat. 48 Cam la a patra strajă din noapte, văzând că se chinuiau să vâslească fiindcă vântul le era potrivnic, a venit spre ei umblând pe mare, dar voia să treacă pe lângă ei. 49 Când l-au văzut umblând pe mare, au zis în sinea lor: „Este o nălucă!“ şi au ţipat. 50 Căci toţi l-au văzut şi s-au tulburat. Dar imediat el a vorbit cu ei şi le-a zis: „Curaj! Eu sunt! Nu vă temeţi!“ 51 Şi a urcat cu ei în barcă, iar vântul s-a potolit. Atunci ei s-au mirat mult în sinea lor, 52 pentru că nu înţeleseseră întâmplarea cu pâinile şi inima lor tot nu putea să înţeleagă. 53 După ce au traversat, au ajuns pe uscat, la Ghenezaret şi au ancorat în apropiere. 54 Dar imediat ce au coborât din barcă, oamenii l-au recunoscut. 55 Şi au alergat prin toată regiunea aceea şi au început să-i ducă pe bolnavi cu tărgile acolo unde auzeau că era el. 56 Şi oriunde intra, în sate, în oraşe sau în cătune, îi puneau pe bolnavi în pieţe şi îl rugau insistent să-i lase să-i atingă măcar franjurii veşmântului. Şi toţi cei care îi atingeau se vindecau.