Evanghelia dupa Matei - Capitolul 18 : 1 - 35

1 În ceasul acela, discipolii s-au apropiat de Isus şi l-au întrebat: „Cine este cel mai mare în regatul cerurilor?“ 2 Atunci, chemând la el un copilaş, l-a pus în mijlocul lor 3 şi a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă întoarceţi şi nu deveniţi ca nişte copilaşi, nicidecum nu veţi intra în regatul cerurilor. 4 Aşadar, cine se va umili ca acest copilaş, acela este cel mai mare în regatul cerurilor. 5 Şi cine primeşte un copilaş ca acesta în numele meu mă primeşte şi pe mine. 6 Dar, pentru cine îl poticneşte pe unul dintre aceşti micuţi care cred în mine, este de mai mare folos să i se atârne de gât o piatră de moară, ca aceea învârtită de un măgar, şi să fie scufundat în largul mării. 7 Vai de lume din cauza pietrelor de poticnire! Pietrele de poticnire trebuie neapărat să vină, dar vai de omul prin care vine piatra de poticnire! 8 Dacă mâna ta sau piciorul tău te face să te poticneşti, taie-l şi aruncă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic. 9 De asemenea, dacă ochiul tău te face să te poticneşti, scoate-l şi aruncă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în Gheena de foc. 10 Vedeţi să nu-l dispreţuiţi pe niciunul dintre aceşti micuţi, căci vă spun că îngerii lor, în cer, văd întotdeauna faţa Tatălui meu care este în cer. 11 Fiindca Fiul omului a venit sa mantuiasca ce era pierdut.  12 Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi una dintre ele se rătăceşte, nu le va lăsa el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi şi va pleca în căutarea celei rătăcite? 13 Şi, dacă se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun că se bucură mai mult de ea decât de cele nouăzeci şi nouă care nu s-au rătăcit. 14 Tot aşa, nu este voia Tatălui meu care este în cer ca unul dintre aceşti micuţi să piară. 15 Dacă fratele tău comite un păcat, du-te şi dezvăluie-i greşeala numai între tine şi el. Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău. 16 Dar, dacă nu ascultă, mai ia cu tine unu sau doi, pentru ca orice lucru să fie stabilit prin gura a doi sau trei martori. 17 Dacă nu ascultă de ei, vorbeşte cu congregaţia. Dacă nu ascultă nici de congregaţie, să fie pentru tine ca un om al naţiunilor şi ca un încasator de impozite. 18 Adevărat vă spun că tot ce veţi lega pe pământ va fi deja legat în cer şi tot ce veţi dezlega pe pământ va fi deja dezlegat în cer. 19 Din nou vă spun că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru important, Tatăl meu care este în cer li-l va da. 20 Căci, unde sunt adunaţi doi sau trei în numele meu, acolo sunt şi eu, în mijlocul lor“. 21 Atunci Petru s-a apropiat şi i-a zis: „Doamne, de câte ori poate să păcătuiască fratele meu împotriva mea şi eu să-l iert? Până la şapte ori?“ 22 Isus i-a zis: „Eu îţi spun: Nu până la şapte ori, ci până la şaptezeci şi şapte de ori. 23 Iată de ce regatul cerurilor este asemenea unui om, un rege, care a vrut să-şi încheie socotelile cu sclavii săi. 24 Când a început să-şi încheie socotelile, i-a fost adus un om care îi datora zece mii de talanţi . 25 Dar, pentru că nu avea de unde să-i plătească, stăpânul a poruncit să fie vânduţi el, soţia lui, copiii lui şi tot ce avea şi să se plătească datoria. 26 Sclavul a căzut la pământ şi a început să-l implore, zicând: «Fii răbdător cu mine şi îţi voi plăti totul». 27 Atunci, cuprins de milă, stăpânul acelui sclav i-a dat drumul şi i-a anulat datoria. 28 Dar sclavul a ieşit şi l-a găsit pe unul dintre tovarăşii lui de sclavie care îi datora o sută de dinari. A pus mâna pe el şi a început să-l strângă de gât, zicând: «Plăteşte ce datorezi!» 29 Tovarăşul lui de sclavie a căzut la pământ şi a început să-l implore, zicând: «Fii răbdător cu mine şi îţi voi plăti». 30 Dar el n-a vrut, ci a plecat şi a pus să fie aruncat în închisoare până avea să plătească ce datora. 31 Când tovarăşii lui de sclavie au văzut cele întâmplate, s-au mâhnit foarte tare şi s-au dus să-i povestească stăpânului lor tot ce se întâmplase. 32 Atunci stăpânul lui l-a chemat şi i-a zis: «Sclav rău, eu ţi-am anulat toată datoria când m-ai implorat. 33 Nu trebuia să te înduri şi tu de tovarăşul tău de sclavie, aşa cum m-am îndurat şi eu de tine?» 34 Atunci stăpânul lui, mâniindu-se, l-a dat pe mâna temnicerilor până avea să plătească tot ce datora. 35 Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare, din toată inima, pe fratele său“.