Evanghelia dupa Matei - Capitolul 20 : 1 - 34

1 Căci regatul cerurilor este asemenea unui om, stăpânul unei case, care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători la via lui. 2 După ce s-a înţeles cu lucrătorii pentru un dinar pe zi, i-a trimis în via lui. 3 A ieşit şi pe la ceasul al treilea şi i-a văzut pe alţii care stăteau în piaţă şi n-aveau de lucru. 4 Şi le-a zis: «Duceţi-vă şi voi în vie şi vă voi da ce este drept». 5 Şi ei s-au dus. El a ieşit din nou pe la ceasul al şaselea şi pe la al nouălea şi a făcut la fel. 6 În sfârşit, pe la ceasul al unsprezecelea a ieşit şi i-a găsit pe alţii care stăteau şi i-a întrebat: «De ce staţi aici toată ziua şi nu lucraţi?» 7 Ei i-au răspuns: «Pentru că nu ne-a tocmit nimeni». El le-a zis: «Duceţi-vă şi voi în vie». 8 Când s-a înserat, stăpânul viei i-a zis administratorului său: «Cheamă-i pe lucrători şi dă-le plata, începând de la ultimul până la primul». 9 Când au venit oamenii de la ceasul al unsprezecelea, au primit fiecare un dinar. 10 Astfel, când au venit primii, s-au gândit că vor primi mai mult, dar şi ei au primit tot câte un dinar. 11 Când l-au primit, au început să murmure împotriva stăpânului casei, 12 zicând: «Cei din urmă au lucrat numai o oră şi totuşi i-ai făcut egali cu noi, care am dus greul zilei şi arşiţa!» 13 Dar, răspunzându-i unuia dintre ei, el a zis: «Prietene, nu te nedreptăţesc. Nu te-ai înţeles cu mine pentru un dinar? 14 Ia ce este al tău şi du-te. Eu vreau să-i dau celui din urmă la fel ca ţie. 15 Nu-mi este permis să fac ce vreau cu ce este al meu? Sau este ochiul tău rău pentru că eu sunt bun?» 16 Astfel, cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei din urmă“. 17 Când se pregătea să urce la Ierusalim, Isus i-a luat deoparte pe cei doisprezece discipoli şi pe drum le-a zis: 18 „Iată că urcăm la Ierusalim şi Fiul omului va fi predat preoţilor principali şi scribilor, iar ei îl vor condamna la moarte. 19 Îl vor da în mâna oamenilor naţiunilor ca să-şi bată joc de el, să-l biciuiască şi să-l ţintuiască pe stâlp, iar a treia zi va fi sculat din morţi“. 20 Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de el cu fiii ei şi s-a plecat înaintea lui, cerându-i ceva. 21 El a întrebat-o: „Ce vrei?“ Ea i-a răspuns: „Spune ca aceşti doi fii ai mei să stea unul la dreapta şi altul la stânga ta, în regatul tău“. 22 Răspunzând, Isus a spus: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care-l voi bea eu?“ Ei i-au zis: „Putem“. 23 El le-a zis: „Veţi bea într-adevăr paharul meu, dar a sta la dreapta şi la stânga mea nu este un lucru pe care eu să-l dau, ci este pentru aceia pentru care le-a fost pregătit de Tatăl meu“. 24 Când ceilalţi zece au auzit aceasta, s-au mâniat pe cei doi fraţi. 25 Dar Isus, chemându-i la el, a zis: „Voi ştiţi: conducătorii naţiunilor stăpânesc peste ele şi cei mari exercită autoritate asupra lor. 26 Între voi nu va fi aşa, ci oricine vrea să fie mare între voi trebuie să fie slujitorul vostru 27 şi oricine vrea să fie primul între voi trebuie să fie sclavul vostru. 28 Nici Fiul omului n-a venit ca să i se slujească, ci să slujească şi să-şi dea sufletul ca răscumpărare pentru mulţi“. 29 Pe când ieşeau din Ierihon, îl urma o mare mulţime. 30 Auzind că Isus trecea pe acolo, doi orbi care stăteau la marginea drumului au strigat, zicând: „Doamne, Fiul lui David, îndură-te de noi!“ 31 Dar mulţimea le-a spus cu asprime să tacă. Însă ei au strigat şi mai tare, zicând: „Doamne, Fiul lui David, îndură-te de noi!“ 32 Isus s-a oprit, i-a chemat şi a zis: „Ce vreţi să fac pentru voi?“ 33 Ei i-au spus: „Doamne, să ni se deschidă ochii!“ 34 Făcându-i-se milă, Isus le-a atins ochii şi imediat au putut să vadă şi l-au urmat.