Evanghelia dupa Matei - Capitolul 21 : 1 - 46

1 Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, pe Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi discipoli, 2 zicându-le: „Duceţi-vă în satul pe care-l vedeţi în faţa voastră şi veţi găsi imediat o măgăriţă legată şi un măgăruş cu ea. Dezlegaţi-i şi aduceţi-i la mine. 3 Dacă cineva vă spune ceva, să ziceţi: «Domnul are nevoie de ei». Atunci îi va trimite îndată“. 4 Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească ce se spusese prin profetul care a zis: 5 „Spune-i fiicei Sionului: «Iată că Regele tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, da, pe un măgăruş, puiul unui animal de povar㻓. 6 Discipolii s-au dus şi au făcut cum le poruncise Isus. 7 Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus peste ei mantiile şi el s-a aşezat pe ele. 8 Cei mai mulţi din mulţime şi-au aşternut mantiile pe drum, în timp ce alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe drum. 9 Şi mulţimile, cele care mergeau înaintea lui şi cele care veneau în urmă, strigau: „Salvează-l, te rugăm, pe Fiul lui David! Binecuvântat este cel care vine în numele lui Iehova! Salvează-l, te rugăm, tu, care eşti în înălţimi!“ 10 Când a intrat în Ierusalim, tot oraşul s-a pus în mişcare, zicând: „Cine este acesta?“ 11 Mulţimile spuneau: „Este profetul Isus, din Nazaretul Galileii!“ 12 Isus a intrat în templu, i-a aruncat afară pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi băncile celor care vindeau porumbei. 13 Şi le-a zis: „Este scris: «Casa mea se va numi casă de rugăciune», dar voi faceţi din ea o peşteră de tâlhari!“ 14 Nişte orbi şi nişte ologi s-au apropiat de el în templu şi el i-a vindecat. 15 Când preoţii principali şi scribii au văzut lucrurile minunate pe care le făcea şi pe băieţii care strigau în templu şi ziceau: „Salvează-l, te rugăm, pe Fiul lui David!“, s-au mâniat 16 şi i-au zis: „Auzi ce spun aceştia?“ Isus le-a zis: „Da. N-aţi citit niciodată: «Din gura copilaşilor şi a sugarilor ai scos laude»?“ 17 Şi, lăsându-i acolo, a ieşit din oraş şi a pornit spre Betania, unde a înnoptat. 18 Dis-de-dimineaţă, pe când se întorcea în oraş, i s-a făcut foame. 19 A zărit un smochin lângă drum şi s-a dus la el, dar n-a găsit nimic altceva decât frunze. Atunci i-a zis: „Să nu mai iasă rod din tine niciodată!“ Şi, imediat, smochinul s-a uscat. 20 Când au văzut lucrul acesta, discipolii s-au mirat şi au spus: „Cum de s-a uscat smochinul numaidecât?“ 21 Răspunzând, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă aveţi credinţă şi nu vă îndoiţi, nu numai că veţi face ce am făcut eu smochinului, dar, dacă-i veţi spune muntelui acestuia: «Ridică-te şi aruncă-te în mare», aşa se va întâmpla. 22 Şi tot ce veţi cere în rugăciune având credinţă veţi primi“. 23 După ce a intrat în templu, preoţii principali şi bătrânii poporului s-au apropiat de el în timp ce-i învăţa pe oameni şi au întrebat: „Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Cine ţi-a dat această autoritate?“ 24 Răspunzând, Isus le-a zis: „Vă voi întreba şi eu un singur lucru. Dacă-mi răspundeţi, vă voi spune şi eu cu ce autoritate fac aceste lucruri: 25 Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni?“ Dar ei au început să vorbească între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din cer», ne va zice: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?» 26 Iar dacă spunem: «De la oameni», ne temem de mulţime, fiindcă toţi îl consideră pe Ioan profet“. 27 Astfel, răspunzându-i lui Isus, au zis: „Nu ştim“. La rândul lui, el le-a zis: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri. 28 Ce credeţi? Un om avea doi copii. S-a dus la primul şi a zis: «Copile, du-te să lucrezi astăzi în vie». 29 Răspunzând, acesta a zis: «Mă duc, domnule!», dar nu s-a dus. 30 A venit şi la al doilea şi a spus acelaşi lucru. Răspunzând, acesta a zis: «Nu mă duc!» După aceea i-a părut rău şi s-a dus. 31 Care dintre cei doi a făcut voinţa tatălui său?“ Ei au spus: „Al doilea“. Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că încasatorii de impozite şi prostituatele vor intra înaintea voastră în regatul lui Dumnezeu. 32 Căci Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii, dar nu l-aţi crezut. Totuşi, încasatorii de impozite şi prostituatele l-au crezut, dar vouă, deşi aţi văzut aceasta, nu v-a părut rău după aceea, ca să-l credeţi. 33 Ascultaţi o altă ilustrare: Era un om, stăpânul unei case, care a plantat o vie, a împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a ridicat un turn. Apoi a arendat-o unor viticultori şi a plecat în călătorie în străinătate. 34 Când a venit vremea roadelor, şi-a trimis sclavii la viticultori ca să-şi primească roadele. 35 Dar viticultorii i-au luat pe sclavii lui şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. 36 A trimis din nou alţi sclavi, mai mulţi decât primii, dar ei le-au făcut la fel. 37 În cele din urmă l-a trimis la ei pe fiul său, zicând: «Pe fiul meu îl vor respecta». 38 Văzându-l pe fiu, viticultorii au zis între ei: «Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l omorâm şi să-i luăm moştenirea!» 39 Şi l-au luat, l-au aruncat afară din vie şi l-au omorât. 40 Aşadar, când va veni proprietarul viei, ce le va face el acelor viticultori?“ 41 Ei i-au zis: „Fiindcă sunt răi, va aduce asupra lor o distrugere cumplită şi va arenda via altor viticultori, care îi vor da roadele la timpul cuvenit“. 42 Isus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit piatra din capul unghiului; de la Iehova a venit lucrul acesta şi este minunat în ochii noştri»? 43 Iată de ce vă spun: Regatul lui Dumnezeu va fi luat de la voi şi va fi dat unei naţiuni care va face roadele lui. 44 De asemenea, cel care cade peste această piatră va fi sfărâmat, iar cel peste care cade ea va fi spulberat“. 45 Când preoţii principali şi fariseii au auzit ilustrările sale, au înţeles că vorbea despre ei. 46 Dar, deşi căutau să-l prindă, se temeau de mulţimi, fiindcă acestea îl considerau profet.