Faptele apostolilor - Capitolul 11 : 1 - 30

1 Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea au auzit că şi oamenii naţiunilor primiseră cuvântul lui Dumnezeu. 2 Şi, când Petru a urcat la Ierusalim, susţinătorii circumciziei s-au luat la ceartă cu el, 3 spunând că intrase în casa unor oameni necircumcişi şi că mâncase cu ei. 4 Atunci Petru a început să le explice în detaliu, zicând: 5 „Când eram în oraşul Iope şi mă rugam, am avut o viziune: un fel de vas ca o pânză mare de in, ţinută de cele patru colţuri, care cobora şi era lăsată în jos din cer. Şi ea a venit până la mine. 6 Uitându-mă în ea, am privit cu atenţie şi am văzut patrupede ale pământului, fiare, târâtoare şi păsări ale cerului. 7 De asemenea, am auzit un glas, care mi-a spus: «Ridică-te, Petru, înjunghie şi mănâncă!» 8 Dar eu am zis: «Nicidecum, Doamne, pentru că niciodată nu mi-a intrat în gură ceva pângărit sau necurat!» 9 Şi, a doua oară, glasul din cer a răspuns: «Să nu mai numeşti pângărite lucrurile pe care le-a curăţit Dumnezeu!» 10 Lucrul acesta s-a petrecut şi a treia oară şi totul a fost luat din nou în cer. 11 Şi iată că în clipa aceea trei bărbaţi trimişi la mine din Cezareea stăteau în faţa casei în care eram noi. 12 Atunci spiritul mi-a spus să mă duc cu ei, fără să mă îndoiesc. Iar aceşti şase fraţi au mers şi ei cu mine şi am intrat în casa omului aceluia. 13 El ne-a istorisit cum îl văzuse pe înger stând în casa lui şi zicând: «Trimite nişte oameni la Iope şi cheamă-l pe Simon, zis şi Petru, 14 iar el îţi va spune lucrurile prin care tu şi toată casa ta puteţi fi salvaţi». 15 Apoi, când am început să vorbesc, spiritul sfânt a coborât peste ei, aşa cum a coborât şi peste noi la început. 16 Atunci mi-am amintit de cuvintele Domnului, când zicea: «Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu spirit sfânt». 17 Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar pe care ni l-a dat şi nouă, celor ce am crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca să-l împiedic pe Dumnezeu?“ 18 Când au auzit aceste lucruri, au fost de acord şi l-au glorificat pe Dumnezeu, zicând: „Dumnezeu le-a dat şi oamenilor naţiunilor prilejul de a se căi pentru viaţă!“ 19 Aşadar, cei care fuseseră împrăştiaţi de necazul izbucnit din cauza lui Ştefan au mers până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia, dar nu spuneau cuvântul nimănui altcuiva decât iudeilor. 20 Însă printre ei erau nişte bărbaţi din Cipru şi Cirena care veniseră la Antiohia şi care vorbeau cu cei de limbă greacă, anunţând vestea bună despre Domnul Isus. 21 Mâna lui Iehova era cu ei şi un mare număr de oameni au devenit credincioşi şi s-au întors la Domnul. 22 Vestea despre ei a ajuns la urechile congregaţiei din Ierusalim, iar ei l-au trimis pe Barnaba până la Antiohia. 23 Când a sosit şi a văzut bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a încurajat pe toţi să rămână în Domnul cu o inimă hotărâtă, 24 căci era un om bun, plin de spirit sfânt şi de credinţă. Şi o mulţime foarte mare a fost adăugată la Domnul. 25 Atunci el a plecat la Tars ca să-l caute pe Saul peste tot 26 şi, când l-a găsit, l-a dus la Antiohia. Astfel, un an întreg s-au adunat cu ei în congregaţie şi au predat unei mulţimi numeroase. Şi, prin îngrijire divină, discipolii au fost numiţi prima oară creştini în Antiohia. 27 În zilele acelea, nişte profeţi au coborât de la Ierusalim la Antiohia. 28 Unul dintre ei, pe nume Agab, s-a ridicat şi a început să arate, prin spirit, că o mare foamete se va abate asupra întregului pământ locuit. Şi aşa s-a şi întâmplat pe vremea lui Claudiu. 29 Atunci discipolii aceştia au hotărât să trimită câte ceva, fiecare după posibilităţi, ca ajutor pentru fraţii care locuiau în Iudeea, 30 ceea ce au şi făcut, trimiţând lucrurile la bătrâni prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.