Faptele apostolilor - Capitolul 10 : 1 - 48

1 În Cezareea era un om pe nume Corneliu, un centurion în aşa-numita cohortă italică, 2 un om devotat, care se temea de Dumnezeu împreună cu toată casa lui. El făcea multe daruri de îndurare poporului şi îi adresa mereu implorări lui Dumnezeu. 3 Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut clar într-o viziune un înger al lui Dumnezeu intrând la el şi zicându-i: „Corneliu!“ 4 Omul s-a uitat ţintă la el şi, cuprins de spaimă, a spus: „Ce este, Doamne?“ El i-a zis: „Rugăciunile şi darurile tale de îndurare au urcat ca amintire înaintea lui Dumnezeu. 5 Acum trimite nişte oameni la Iope şi cheamă-l pe Simon, zis şi Petru. 6 Omul acesta este găzduit la Simon, un tăbăcar, care are casa lângă mare“. 7 De îndată ce a plecat îngerul care i-a vorbit, el i-a chemat pe doi dintre servitorii săi şi pe un soldat devotat dintre cei care erau permanent la dispoziţia lui, 8 le-a istorisit totul şi i-a trimis la Iope. 9 A doua zi, când ei erau pe drum şi se apropiau de oraş, Petru a urcat pe la ceasul al şaselea pe acoperişul casei să se roage. 10 Dar i s-a făcut foarte foame şi a vrut să mănânce. Şi, în timp ce se pregătea mâncarea, el a avut o viziune 11 şi a văzut cerul deschis şi un fel de vas ca o pânză mare de in, ţinută de cele patru colţuri, care cobora şi era lăsată în jos pe pământ. 12 În ea erau tot felul de patrupede şi de târâtoare ale pământului şi tot felul de păsări ale cerului. 13 Un glas i-a zis: „Ridică-te, Petru, înjunghie şi mănâncă!“ 14 Dar Petru a zis: „Nicidecum, Doamne, pentru că niciodată n-am mâncat ceva pângărit şi necurat!“ 15 Şi glasul i-a vorbit din nou, a doua oară: „Să nu mai numeşti pângărite lucrurile pe care le-a curăţit Dumnezeu!“ 16 Lucrul acesta s-a petrecut şi a treia oară şi vasul a fost ridicat imediat la cer. 17 Şi, în timp ce Petru era foarte nedumerit în sinea lui, gândindu-se ce putea să însemne viziunea pe care o avusese, iată că oamenii trimişi de Corneliu se interesaseră unde era casa lui Simon şi stăteau acolo, la poartă. 18 Ei strigau şi întrebau dacă Simon, zis şi Petru, era găzduit acolo. 19 În timp ce Petru se gândea la viziune, spiritul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni. 20 Ridică-te, coboară şi du-te cu ei fără să te îndoieşti, pentru că eu i-am trimis“. 21 Atunci Petru a coborât la oamenii aceia şi a zis: „Iată! Eu sunt cel pe care-l căutaţi. Care este motivul pentru care sunteţi aici?“ 22 Ei au zis: „Corneliu, un centurion, un om drept şi temător de Dumnezeu şi cu o bună mărturie de la toată naţiunea iudeilor, a fost îndrumat de Dumnezeu printr-un înger sfânt să trimită după tine ca să vii la casa lui şi să asculte ce ai de spus“. 23 El i-a invitat înăuntru şi i-a găzduit. A doua zi s-a ridicat şi a plecat cu ei, iar unii fraţi din Iope s-au dus cu el. 24 În ziua următoare a intrat în Cezareea. Corneliu, bineînţeles, îi aştepta şi îşi chemase şi rudele şi prietenii apropiaţi. 25 În timp ce Petru intra, Corneliu i-a ieşit în întâmpinare, a căzut la picioarele lui şi s-a plecat până la pământ. 26 Dar Petru l-a ridicat, zicând: „Ridică-te! Şi eu sunt tot om!“ 27 În timp ce vorbea cu el, a intrat şi a găsit mulţi oameni adunaţi. 28 Şi le-a zis: „Voi ştiţi bine că unui iudeu nu-i este permis să se însoţească cu un om de altă rasă sau să se apropie de el. Totuşi, Dumnezeu mi-a arătat că nu trebuie să numesc pângărit sau necurat pe niciun om. 29 De aceea am venit fără împotrivire când am fost chemat. Şi vă întreb de ce aţi trimis după mine“. 30 Atunci Corneliu a zis: „Acum patru zile, socotind din ceasul acesta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea, când iată că un bărbat în veşminte strălucitoare a stat înaintea mea 31 şi a zis: «Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată şi darurile tale de îndurare au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. 32 Trimite deci la Iope şi cheamă-l pe Simon, zis şi Petru. Omul acesta este găzduit în casa lui Simon, un tăbăcar, aproape de mare». 33 De aceea, am trimis îndată la tine şi ai făcut bine că ai venit aici. Acum suntem toţi aici înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim toate lucrurile pe care Iehova ţi-a poruncit să le spui“. 34 Atunci Petru, deschizându-şi gura, a zis: „Cu adevărat, înţeleg că Dumnezeu nu este părtinitor, 35 ci, în orice naţiune, omul care se teme de el şi practică dreptatea este primit de el. 36 Şi a trimis cuvântul la fiii lui Israel ca să le anunţe vestea bună a păcii prin Isus Cristos: Acesta este Domnul tuturor celorlalţi. 37 Voi ştiţi despre ce s-a vorbit în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul predicat de Ioan: 38 despre Isus, care era din Nazaret, cum Dumnezeu l-a uns cu spirit sfânt şi cu putere şi cum el a străbătut ţara făcând bine şi vindecându-i pe toţi cei asupriţi de Diavol, pentru că Dumnezeu era cu el. 39 Noi suntem martori a tot ce a făcut el atât în ţinutul iudeilor, cât şi în Ierusalim, dar ei l-au ucis, atârnându-l pe stâlp. 40 Pe el, Dumnezeu l-a sculat din morţi a treia zi şi i-a permis să se arate 41 nu la tot poporul, ci martorilor numiţi dinainte de Dumnezeu, adică nouă, care am mâncat şi am băut cu el după ce s-a sculat din morţi. 42 De asemenea, el ne-a poruncit să predicăm poporului şi să depunem mărturie temeinic că el este Cel decretat de Dumnezeu să fie judecător al celor vii şi al celor morţi. 43 Despre el depun mărturie toţi profeţii şi spun că oricine crede în el primeşte iertarea păcatelor prin numele său“. 44 În timp ce Petru vorbea încă despre aceste lucruri, spiritul sfânt a coborât peste toţi cei ce ascultau cuvântul. 45 Cei fideli care veniseră cu Petru şi care erau dintre cei circumcişi au rămas uimiţi, pentru că darul spiritului sfânt fusese turnat şi peste oamenii naţiunilor. 46 Căci îi auzeau vorbind în limbi şi preamărindu-l pe Dumnezeu. Atunci Petru a răspuns: 47 „Poate cineva să interzică apa ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit spiritul sfânt la fel ca noi?“ 48 Apoi a poruncit să fie botezaţi în numele lui Isus Cristos. Şi ei l-au rugat să mai rămână câteva zile.