Faptele apostolilor - Capitolul 16 : 1 - 40

1 Astfel, a sosit la Derbe şi la Listra. Şi iată că acolo era un discipol numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase, dar al unui tată grec. 2 El avea o bună mărturie din partea fraţilor din Listra şi din Iconium. 3 Pavel a vrut ca acesta să plece cu el şi l-a luat, dar l-a circumcis din cauza iudeilor din acele locuri, fiindcă toţi ştiau că tatăl lui era grec. 4 Şi, străbătând oraşele, ei le transmiteau celor de acolo hotărârile luate de apostolii şi de bătrânii din Ierusalim şi-i îndemnau să le respecte. 5 Astfel, congregaţiile se întăreau în credinţă şi creşteau la număr zi de zi. 6 După aceea, au trecut prin Frigia şi prin ţinutul Galatiei, pentru că spiritul sfânt le interzisese să spună cuvântul în provincia Asiei. 7 Apoi, când au ajuns la Misia, au încercat să intre în Bitinia, dar spiritul lui Isus nu i-a lăsat. 8 Astfel, au trecut pe lângă Misia şi au coborât la Troa. 9 În timpul nopţii, Pavel a avut o viziune: un om, un macedonean, stătea acolo şi-l implora, zicând: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!“ 10 De îndată ce a avut viziunea, am încercat să plecăm în Macedonia, înţelegând că Dumnezeu ne chemase să le anunţăm vestea bună celor de acolo. 11 Astfel, din Troa am ieşit în larg şi, mergând drept înainte, am ajuns la Samotrace, iar în ziua următoare la Neapolis 12 şi, de acolo, la Filipi, o colonie, principalul oraş din provincia Macedoniei. Am rămas în acest oraş, stând acolo câteva zile. 13 În ziua de sabat am ieşit în afara porţii, aproape de un râu, unde ne gândeam că este un loc de rugăciune. Ne-am aşezat şi am început să le vorbim femeilor care se adunaseră. 14 Şi o femeie pe nume Lidia, vânzătoare de purpură în oraşul Tiatira şi închinătoare a lui Dumnezeu, asculta, iar Iehova i-a deschis larg inima ca să ia aminte la lucrurile pe care le spunea Pavel. 15 Când ea şi casa ei s-au botezat, ea ne-a rugat stăruitor: „Dacă m-aţi considerat fidelă lui Iehova, intraţi în casa mea şi rămâneţi aici!“ Şi ne-a obligat să acceptăm. 16 În timp ce mergeam spre locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o servitoare care avea un spirit, un demon de ghicire. Ea le aducea mult câştig stăpânilor ei făcând preziceri. 17 Această fată venea după Pavel şi după noi şi striga, zicând: „Oamenii aceştia sunt sclavi ai Dumnezeului Preaînalt şi vă vestesc calea salvării!“ 18 Ea a făcut lucrul acesta multe zile. În cele din urmă, Pavel s-a săturat, astfel că s-a întors şi i-a zis spiritului: „În numele lui Isus Cristos îţi poruncesc să ieşi din ea!“ Şi a ieşit chiar în ceasul acela. 19 Când stăpânii ei au văzut că li se dusese speranţa de câştig, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea conducătorilor 20 şi, ducându-i înaintea magistraţilor civili, au zis: „Oamenii aceştia ne tulbură foarte mult oraşul, căci sunt iudei 21 şi vestesc obiceiuri pe care nouă nu ne este permis să le adoptăm sau să le practicăm, fiindcă suntem romani“. 22 Mulţimea s-a ridicat împreună împotriva lor, iar magistraţii civili, după ce le-au smuls mantiile, au poruncit să fie bătuţi cu nuiele. 23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncindu-i temnicerului să-i păzească bine. 24 Şi, pentru că a primit un astfel de ordin, acesta i-a aruncat în închisoarea dinăuntru şi le-a strâns picioarele în butuci. 25 Dar, pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi îi cântau laude lui Dumnezeu, iar deţinuţii îi auzeau. 26 Dintr-o dată, a avut loc un mare cutremur de pământ, astfel că temeliile temniţei s-au zguduit. Mai mult decât atât, toate uşile s-au deschis dintr-odată, iar lanţurile tuturor s-au desfăcut. 27 Când temnicerul s-a trezit din somn şi a văzut că uşile închisorii erau deschise, şi-a scos sabia şi, crezând că deţinuţii scăpaseră, a vrut să se omoare. 28Dar Pavel a strigat cu glas tare, zicând: „Să nu-ţi faci vreun rău, căci suntem cu toţii aici!“ 29 Atunci el a cerut ceva de luminat, a sărit înăuntru şi, tremurând, a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila. 30 Apoi i-a dus afară şi a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac pentru a fi salvat?“ 31 Ei au zis: „Crede în Domnul Isus şi vei fi salvat, tu şi casa ta!“ 32 Şi le-au spus lui şi tuturor celor din casa lui cuvântul lui Iehova. 33 Şi i-a luat la el la ceasul acela din noapte şi le-a spălat rănile, apoi s-au botezat toţi, el şi ai lui, fără întârziere. 34 Şi i-a dus în casa lui şi le-a pus masa, bucurându-se mult cu toată casa lui, acum că crezuse în Dumnezeu. 35 Când s-a făcut ziuă, magistraţii civili i-au trimis pe lictori să spună: „Eliberează-i pe oamenii aceia!“ 36 Temnicerul i-a spus lui Pavel cuvintele lor: „Magistraţii civili au trimis nişte oameni pentru ca voi doi să fiţi eliberaţi. Acum ieşiţi şi mergeţi în pace!“ 37 Dar Pavel le-a zis: „Ne-au bătut în public fără să fi fost condamnaţi, pe noi, care suntem bărbaţi romani, şi ne-au aruncat în închisoare, iar acum ne scot afară pe ascuns? Ei bine, nu! Să vină ei să ne scoată!“ 38 Lictorii le-au spus aceste cuvinte magistraţilor civili, iar aceştia s-au înfricoşat când au auzit că oamenii aceia erau romani. 39 De aceea, au venit şi i-au implorat şi, după ce i-au scos de acolo, i-au rugat să plece din oraş. 40 Dar ei au ieşit din închisoare şi s-au dus la casa Lidiei. Şi, văzându-i pe fraţi, i-au încurajat şi au plecat.