Faptele apostolilor - Capitolul 2 : 1 - 47

1 Ziua sărbătorii Penticostei începuse deja şi toţi erau împreună în acelaşi loc. 2 Deodată, din cer s-a auzit un zgomot ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa în care stăteau. 3 Şi au văzut nişte limbi ca de foc, care s-au împărţit, aşezându-se câte una pe fiecare dintre ei. 4 Toţi s-au umplut de spirit sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, aşa cum îi făcea spiritul să vorbească. 5 Pe atunci, în Ierusalim se aflau iudei, oameni cu teamă de Dumnezeu, din toate naţiunile de sub cer. 6 Şi, când s-a auzit zgomotul acesta, mulţimea s-a adunat şi a rămas uimită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. 7 Într-adevăr, erau uluiţi şi se mirau, zicând: „Iată! Nu sunt oare galileeni toţi aceştia care vorbesc? 8 Atunci cum de auzim fiecare limba în care ne-am născut? 9 Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea şi din Capadocia, din Pont şi din provincia Asiei, 10 din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, din regiunea Libiei, care este spre Cirena, oameni din Roma veniţi aici pentru un timp, atât iudei, cât şi prozeliţi, 11 cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrurile măreţe ale lui Dumnezeu“. 12 Da, toţi erau uluiţi şi nedumeriţi şi ziceau între ei: „Ce înseamnă aceasta?“ 13 Însă alţii îşi băteau joc de ei şi ziceau: „Sunt plini de vin“. 14 Dar Petru s-a ridicat în picioare cu cei unsprezece şi, înălţându-şi glasul, le-a spus: „Bărbaţi din Iudeea şi toţi locuitorii Ierusalimului, să ştiţi lucrul acesta şi să vă plecaţi urechea la cuvintele mele. 15 Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum credeţi voi, căci este ceasul al treilea din zi. 16 Dimpotrivă, aceasta este ce s-a spus prin profetul Ioel: 17 «Şi în zilele din urmă, spune Dumnezeu, voi turna din spiritul meu peste orice fel de carne, iar fiii şi fiicele voastre vor profeţi, tinerii voştri vor avea viziuni şi bătrânii voştri vor avea vise. 18 Şi chiar şi peste sclavii mei şi peste sclavele mele voi turna din spiritul meu în zilele acelea şi ei vor profeţi. 19 Voi face minuni sus în cer şi semne jos pe pământ: sânge, foc şi un nor de fum. 20 Soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge înainte să sosească ziua cea mare şi glorioasă a lui Iehova. 21 Oricine va chema numele lui Iehova va fi salvat». 22 Bărbaţi ai lui Israel, ascultaţi cuvintele acestea: Pe Isus Nazarineanul, un om pe care Dumnezeu vi l-a arătat direct, prin lucrări de putere, prin minuni şi prin semne, pe care Dumnezeu le-a făcut prin el în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi, 23 pe acest om, care a fost predat prin scopul hotărât şi preştiinţa lui Dumnezeu, voi l-aţi ţintuit pe stâlp prin mâna unor nelegiuiţi şi l-aţi ucis. 24 Dar Dumnezeu l-a înviat, dezlegând legăturile morţii, pentru că nu se putea să fie ţinut în continuare de ea. 25 Căci David spune despre el: «Îl aveam mereu pe Iehova înaintea ochilor mei, fiindcă el este la dreapta mea ca să nu mă clatin niciodată. 26 De aceea, inima mi s-a înveselit şi limba mi s-a bucurat mult. Şi chiar şi carnea mea va locui în speranţă, 27 pentru că nu-mi vei lăsa sufletul în Hades, nici nu vei permite ca acela care îţi este loial să vadă putrezirea. 28 Mi-ai făcut cunoscute căile vieţii, mă vei umple de bucurie cu faţa ta». 29 Bărbaţilor, fraţilor, vă pot spune deschis despre patriarhul David că a murit şi a fost îngropat şi că mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. 30 Astfel, pentru că era profet şi ştia că Dumnezeu îi promisese cu jurământ că va aşeza pe tronul lui un rod al coapselor lui, 31 el a văzut dinainte învierea lui Cristos şi a vorbit despre ea. Şi a spus că n-a fost părăsit în Hades, nici carnea lui n-a văzut putrezirea. 32 Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat şi toţi suntem martori ai acestui fapt. 33 Şi, fiindcă a fost înălţat la dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl spiritul sfânt promis, el a turnat ceea ce vedeţi şi auziţi. 34 De fapt, David n-a urcat la ceruri, ci spune: «Iehova i-a zis Domnului meu: „Stai la dreapta mea 35 până îi voi pune pe duşmanii tăi ca scăunel pentru picioarele tale“». 36 De aceea, toată casa lui Israel să ştie sigur că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aţi ţintuit pe stâlp“. 37 Când au auzit ei aceasta, au fost străpunşi în inimă şi i-au întrebat pe Petru şi pe ceilalţi apostoli: „Bărbaţilor, fraţilor, ce trebuie să facem?“ 38 Petru le-a răspuns: „Căiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul spiritului sfânt. 39 Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe, oricâţi va chema la el Iehova, Dumnezeul nostru“. 40 Şi cu multe alte cuvinte depunea o mărturie temeinică şi îi îndemna, zicând: „Salvaţi-vă din această generaţie strâmbă!“ 41 Cei ce au primit cuvântul lui din toată inima au fost botezaţi şi în ziua aceea au fost adăugate cam trei mii de suflete. 42 Şi ei perseverau în învăţătura apostolilor, împărţeau toate lucrurile între ei, luau masa împreună şi stăruiau în rugăciune. 43 Fiecare suflet a fost cuprins de teamă şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. 44 Toţi cei care deveniseră credincioşi erau împreună şi aveau toate lucrurile în comun. 45 Îşi vindeau bunurile şi proprietăţile, iar ce primeau împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare. 46 Şi zi de zi erau încontinuu în templu, într-un singur gând. Ei luau masa în case particulare şi îşi primeau porţia de hrană cu mare bucurie şi sinceritate a inimii, 47 lăudându-l pe Dumnezeu şi găsind favoare înaintea întregului popor. În acelaşi timp, Iehova îi adăuga zilnic pe cei ce erau salvaţi.