Faptele apostolilor - Capitolul 5 : 1 - 42

1 Însă un om numit Anania, împreună cu Safira, soţia lui, a vândut o proprietate 2 şi a oprit în ascuns o parte din preţ, soţia lui ştiind şi ea lucrul acesta. El a adus numai o parte şi a pus-o la picioarele apostolilor. 3 Dar Petru a zis: „Anania, cum de ţi-a dat Satan îndrăzneala să cauţi să înşeli spiritul sfânt şi să opreşti în ascuns o parte din preţul terenului? 4 Cât timp ar fi rămas la tine, nu rămânea al tău şi, odată ce l-ai vândut, nu erai liber să faci ce vrei cu el? De ce-ai hotărât în inima ta o astfel de faptă? Ai căutat să-i înşeli nu pe oameni, ci pe Dumnezeu“. 5 Auzind aceste cuvinte, Anania a căzut şi şi-a dat ultima suflare. Şi o mare teamă i-a cuprins pe toţi cei care au auzit lucrul acesta. 6 Iar cei mai tineri s-au ridicat, l-au înfăşurat în pânze şi l-au dus să-l îngroape. 7 Cam după trei ore a intrat şi soţia lui, fără să ştie ce se întâmplase. 8 Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât aţi vândut voi doi terenul?“ Ea a zis: „Da, cu atât“. 9 Atunci Petru i-a zis: „De ce v-aţi înţeles amândoi să puneţi la încercare spiritul lui Iehova? Iată că picioarele celor care l-au îngropat pe soţul tău sunt la uşă şi te vor duce şi pe tine“. 10 Ea a căzut imediat la picioarele lui şi şi-a dat ultima suflare. Când tinerii au intrat, au găsit-o moartă. Şi au dus-o şi au îngropat-o lângă soţul ei. 11 Atunci o mare teamă a cuprins întreaga congregaţie şi pe toţi cei care au auzit aceste lucruri. 12 Şi prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în popor şi toţi erau într-un gând în colonada lui Solomon. 13 Este adevărat că niciunul dintre ceilalţi n-a avut curajul să li se alăture, totuşi poporul îi lăuda. 14 Şi li se adăugau credincioşi în Domnul, mulţimi de bărbaţi şi de femei, 15 astfel că îi scoteau pe bolnavi chiar pe drumurile mari şi îi puneau acolo pe paturi şi pe tărgi, pentru ca, atunci când trecea Petru, măcar umbra lui să cadă peste vreunul dintre ei. 16 De asemenea, mulţimea din oraşele din jurul Ierusalimului continua să vină, aducându-i pe bolnavi şi pe cei chinuiţi de spirite necurate, şi toţi erau vindecaţi. 17 Dar marele preot şi toţi cei ce erau cu el, adică secta saducheilor de atunci, s-au ridicat plini de gelozie, 18 au pus mâna pe apostoli şi i-au aruncat în închisoarea publică. 19 Dar, noaptea, îngerul lui Iehova a deschis uşile închisorii, i-a scos de acolo şi a zis: 20 „Duceţi-vă, staţi în templu şi spuneţi poporului toate cuvintele despre viaţa aceasta“. 21 Auzind aceasta, ei au intrat în templu la revărsatul zorilor şi au început să predea. Când au sosit marele preot şi cei ce erau cu el, au convocat Sanhedrinul şi toată adunarea bătrânilor fiilor lui Israel şi au trimis să fie aduşi din temniţă. 22 Dar, când gărzile au ajuns acolo, nu i-au mai găsit în închisoare. Atunci s-au întors şi au raportat, 23 zicând: „Am găsit temniţa încuiată cu toată siguranţa şi pe gardieni stând la uşi, dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru“. 24 Când comandantul gărzii de la templu şi preoţii principali au auzit aceste cuvinte, s-au mirat de cele întâmplate şi se întrebau la ce vor duce toate acestea. 25 Dar a venit un om şi i-a anunţat: „Iată că oamenii pe care i-aţi aruncat în închisoare sunt în templu. Ei stau acolo şi învaţă poporul“. 26 Atunci comandantul şi gărzile au plecat şi i-au adus, dar fără violenţă, căci se temeau să nu fie omorâţi cu pietre de popor. 27 Astfel, i-au adus şi i-au pus în sala Sanhedrinului, iar marele preot i-a întrebat 28 şi a zis: „V-am poruncit clar să nu mai predaţi în numele acesta şi, totuşi, iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi sunteţi hotărâţi să aduceţi asupra noastră sângele acestui om“. 29 Răspunzând, Petru şi ceilalţi apostoli au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni. 30 Dumnezeul strămoşilor noştri l-a sculat din morţi pe Isus, pe care voi l-aţi ucis, atârnându-l pe stâlp. 31 Dumnezeu l-a înălţat la dreapta sa ca Reprezentant Principal şi Salvator, pentru ca Israel să se căiască şi să i se ierte păcatele. 32 Noi suntem martori ai acestor lucruri şi la fel este spiritul sfânt, pe care Dumnezeu l-a dat celor ce ascultă de el ca stăpânitor“. 33 Când au auzit aceasta, s-au simţit profund jigniţi şi au vrut să-i ucidă. 34 Dar în Sanhedrin s-a ridicat un om, un fariseu pe nume Gamaliel, un învăţător al Legii preţuit de tot poporul, şi a poruncit să-i scoată puţin afară pe oamenii aceia.  35 Şi le-a zis: „Bărbaţi ai lui Israel, luaţi seama bine ce aveţi de gând să faceţi cu oamenii aceştia. 36 De exemplu, înainte de aceste zile s-a ridicat Teuda, care zicea că este cineva, şi lui i s-a alăturat un grup de oameni, cam patru sute. Dar a fost ucis, iar toţi cei ce-l ascultau au fost risipiţi şi nimiciţi. 37 După el s-a ridicat Iuda Galileeanul, în zilele recensământului, şi a tras lume după el. Dar omul acela a pierit, iar toţi cei ce-l ascultau au fost împrăştiaţi. 38 De aceea, în situaţia de faţă, vă spun: Nu vă legaţi de oamenii aceştia, ci lăsaţi-i în pace pentru că, dacă acest plan sau această lucrare este de la oameni, va fi distrusă, 39 dar, dacă este de la Dumnezeu, nu-i veţi putea distruge. Altfel, s-ar putea să fiţi găsiţi luptând chiar împotriva lui Dumnezeu“. 40 Atunci ei l-au ascultat şi i-au chemat pe apostoli, i-au bătut, le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Isus şi le-au dat drumul. 41 Ei au plecat dinaintea Sanhedrinului, bucurându-se că fuseseră socotiţi demni să fie batjocoriţi pentru numele său. 42 Şi în fiecare zi, în templu şi din casă în casă, nu încetau să predea şi să anunţe vestea bună despre Cristos, Isus.