Faptele apostolilor - Capitolul 7 : 1 - 60

1 Dar marele preot a zis: „Aşa stau lucrurile?“ 2 El a zis: „Bărbaţilor, fraţi şi taţi, ascultaţi! Dumnezeul gloriei i s-a arătat strămoşului nostru Avraam când era în Mesopotamia, înainte să se stabilească în Haran, 3 şi i-a zis: «Ieşi din ţara ta şi dintre rudele tale şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta». 4 Atunci a ieşit din ţara caldeenilor şi s-a stabilit în Haran. Iar de acolo, după ce a murit tatăl lui, a fost îndrumat de Dumnezeu să se mute în această ţară, în care locuiţi voi acum. 5 Şi totuşi nu i-a dat în ea nicio proprietate care să poată fi moştenită, nu, nici măcar o palmă de pământ, dar, când încă nu avea niciun copil, a promis că i-o va da ca să-i fie proprietate lui şi seminţei lui după el. 6 Pe lângă aceasta, Dumnezeu a spus că urmaşii lui vor fi locuitori străini într-o ţară străină şi că poporul acela îi va înrobi şi îi va asupri patru sute de ani. 7 «Dar eu voi judeca naţiunea căreia îi vor sluji ca sclavi», a zis Dumnezeu, «şi după aceea vor ieşi şi vor îndeplini un serviciu sacru pentru mine în locul acesta». 8 Şi i-a dat şi legământul circumciziei. Şi i s-a născut Isaac şi l-a circumcis în a opta zi, lui Isaac i s-a născut Iacob, iar lui Iacob, cei doisprezece patriarhi. 9 Patriarhii au început să-l invidieze pe Iosif şi l-au vândut în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el, 10 l-a scăpat din toate necazurile lui, l-a făcut să câştige favoare şi să dovedească înţelepciune înaintea faraonului, regele Egiptului, iar acesta l-a numit guvernator peste Egipt şi peste toată casa lui. 11 Dar a venit o foamete peste tot Egiptul şi peste Canaan, da, un mare necaz, şi strămoşii noştri nu găseau hrană. 12 Dar Iacob a auzit că în Egipt erau alimente şi i-a trimis pe strămoşii noştri acolo prima oară. 13 A doua oară, Iosif li s-a făcut cunoscut fraţilor săi şi faraonul a aflat despre neamul lui Iosif. 14 Atunci Iosif a trimis şi i-a chemat din Canaan pe Iacob, tatăl lui, şi pe toate rudele lui şaptezeci şi cinci de suflete. 15 Iacob a coborât în Egipt. El a murit şi, la fel, strămoşii noştri, 16 apoi au fost duşi la Sihem şi au fost puşi în mormântul pe care Avraam îl cumpărase în Sihem de la fiii lui Hamor cu un preţ în arginţi. 17 Când se apropia timpul ca promisiunea pe care Dumnezeu i-o făcuse lui Avraam să se împlinească, poporul a crescut şi s-a înmulţit în Egipt, 18 până când peste Egipt s-a ridicat alt rege, care nu-l cunoscuse pe Iosif. 19 Acesta s-a purtat cu viclenie faţă de neamul nostru şi i-a obligat pe taţi să-şi părăsească pruncii, ca aceştia să nu rămână în viaţă. 20 În timpul acela s-a născut Moise, care era de o frumuseţe divină. El a fost îngrijit trei luni în casa tatălui său. 21 Când a fost părăsit, fiica faraonului l-a luat şi l-a crescut ca pe fiul ei. 22 Astfel, Moise a fost instruit în toată înţelepciunea egiptenilor. Şi era plin de putere în cuvinte şi în fapte. 23 Când a împlinit patruzeci de ani, şi-a pus în inimă să-i cerceteze pe fraţii săi, pe fiii lui Israel. 24 Şi, văzând că unul dintre ei era tratat nedrept, l-a apărat şi l-a răzbunat pe cel maltratat, omorându-l pe egiptean. 25 El credea că fraţii lui vor înţelege că Dumnezeu îi salva prin mâna lui, dar ei n-au înţeles. 26 A doua zi, el li s-a arătat când se băteau şi a căutat să-i împace, zicând: «Bărbaţilor, voi sunteţi fraţi! De ce vă purtaţi nedrept unul cu altul?» 27 Dar cel care se purta nedrept cu aproapele său l-a respins, zicând: «Cine te-a pus pe tine conducător şi judecător peste noi? 28 Doar nu vrei să mă ucizi cum l-ai ucis ieri pe egiptean?» 29 Auzind aceste cuvinte, Moise a fugit şi a locuit ca străin în ţara Madianului, unde i s-au născut doi fii. 30 Când s-au împlinit patruzeci de ani, în pustiul de la muntele Sinai i s-a arătat un înger în flacăra de foc a unei tufe de mărăcini. 31 Când Moise a văzut această privelişte, a rămas uimit. Dar, în timp ce se apropia să se uite cu atenţie, s-a auzit glasul lui Iehova: 32 «Eu sunt Dumnezeul strămoşilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacob». Cuprins de tremur, Moise n-a îndrăznit să se mai uite. 33 Iehova i-a zis: «Scoate-ţi sandalele din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt. 34 Am văzut cât de rău se poartă cu poporul meu care este în Egipt, am auzit gemetele lor şi am coborât să-i eliberez. Acum vino şi te voi trimite în Egipt!» 35 Pe acest Moise, pe care ei îl renegaseră, zicând: «Cine te-a pus pe tine conducător şi judecător?», pe acest om l-a trimis Dumnezeu, prin mâna îngerului care i s-a arătat în tufa de mărăcini, ca să fie şi conducător, şi eliberator. 36 Acest om i-a scos după ce a făcut minuni şi semne în Egipt, la Marea Roşie şi timp de patruzeci de ani în pustiu. 37 Acest Moise le-a zis fiilor lui Israel: «Dumnezeu vă va ridica dintre fraţii voştri un profet ca mine». 38 El a fost în mijlocul congregaţiei în pustiu cu îngerul care i-a vorbit la muntele Sinai şi cu strămoşii noştri şi a primit cuvintele vii şi sacre ca să vi le dea vouă. 39 Strămoşii noştri n-au vrut să-l asculte, ci l-au respins şi în inima lor s-au întors în Egipt, 40 zicându-i lui Aaron: «Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră. Căci nu ştim ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului». 41 Şi, în zilele acelea, au făcut un viţel şi au adus o jertfă idolului, bucurându-se de lucrările mâinilor lor. 42 Atunci Dumnezeu s-a întors şi i-a părăsit, lăsându-i să îndeplinească un serviciu sacru pentru armata cerului, după cum este scris în cartea profeţilor: «Mie mi-aţi adus voi animale înjunghiate şi jertfe patruzeci de ani în pustiu, casă a lui Israel? 43 Da, aţi luat cortul lui Moloc şi steaua dumnezeului Refan, chipuri pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor. De aceea, vă voi deporta dincolo de Babilon». 44 Strămoşii noştri aveau în pustiu cortul mărturiei, aşa cum poruncise el când i-a spus lui Moise să-l facă după modelul pe care-l văzuse. 45 Şi strămoşii noştri, care l-au moştenit, l-au dus cu Iosua în ţara aflată în stăpânirea naţiunilor, pe care Dumnezeu le-a alungat dinaintea strămoşilor noştri. Aici a rămas până în zilele lui David. 46 El a găsit favoare în ochii lui Dumnezeu şi i-a cerut privilegiul de a se îngriji de o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacob. 47 Dar Solomon a fost cel care i-a construit o casă. 48 Totuşi, Cel Preaînalt nu locuieşte în case făcute de mâini, aşa cum spune profetul: 49 «Cerul este tronul meu şi pământul este scăunelul picioarelor mele. Ce fel de casă îmi veţi construi voi?, zice Iehova. Sau unde este locul odihnei mele? 50 Oare nu mâna mea a făcut toate aceste lucruri?» 51 Oameni încăpăţânaţi, cu inima şi cu urechile necircumcise, voi întotdeauna vă împotriviţi spiritului sfânt. Aşa cum au făcut strămoşii voştri, aşa faceţi şi voi! 52 Pe care dintre profeţi nu i-au persecutat strămoşii voştri? Da, i-au omorât pe cei care au anunţat dinainte venirea Celui drept, ai cărui trădători şi ucigaşi sunteţi voi acum, 53 voi, care aţi primit Legea transmisă prin îngeri, dar n-aţi respectat-o“. 54 Când au auzit aceste lucruri, s-au simţit jigniţi în inimă şi au început să scrâşnească din dinţi împotriva lui. 55 Dar el, fiind plin de spirit sfânt, s-a uitat ţintă la cer şi a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu 56 şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul omului stând la dreapta lui Dumnezeu!“ 57 Atunci ei au strigat cât au putut de tare, şi-au astupat urechile şi s-au repezit cu toţii asupra lui. 58 După ce l-au scos în afara oraşului, au început să arunce cu pietre în el. Martorii şi-au pus veşmintele la picioarele unui tânăr numit Saul. 59 Şi au aruncat cu pietre în Ştefan, în timp ce el implora şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte spiritul meu!“ 60 Apoi a îngenuncheat şi a strigat cu voce puternică: „Iehova, nu le pune la socoteală păcatul acesta!“ Şi, după ce a spus aceasta, a adormit în moarte.