Intaia epistola a lui Ioan - Capitolul 3 : 1 - 24

1 Vedeţi ce fel de iubire ne-a arătat Tatăl: să fim numiţi copii ai lui Dumnezeu; şi asta şi suntem. De aceea nu ne cunoaşte lumea, pentru că n-a ajuns să-l cunoască pe el. 2 Iubiţii mei fraţi, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, dar ce vom fi nu s-a dezvăluit încă. Dar ştim că, atunci când va fi dezvăluit el, vom fi ca el, pentru că îl vom vedea aşa cum este. 3 Şi cine are această speranţă întemeiată pe el se purifică, aşa cum el este pur. 4 Cine practică păcatul practică şi nelegiuirea şi, astfel, păcatul este nelegiuire. 5 Voi ştiţi şi că el a fost dezvăluit ca să înlăture păcatele noastre, şi în el nu este păcat. 6 Cine rămâne în unitate cu el nu practică păcatul. Cine practică păcatul nici nu l-a văzut, nici n-a ajuns să-l cunoască. 7 Copilaşilor, să nu vă inducă nimeni în eroare! Cine practică dreptatea este drept, aşa cum el este drept. 8 Cine practică păcatul provine de la Diavol, pentru că Diavolul păcătuieşte de la început. Pentru aceasta a fost dezvăluit Fiul lui Dumnezeu: ca să distrugă lucrările Diavolului. 9 Cine s-a născut din Dumnezeu nu practică păcatul, pentru că sămânţa Sa rămâne în el şi el nu poate practica păcatul, pentru că s-a născut din Dumnezeu. 10 Copiii lui Dumnezeu şi copiii Diavolului se recunosc prin aceasta: Cine nu practică dreptatea nu provine de la Dumnezeu, nici cine nu-şi iubeşte fratele. 11 Căci iată mesajul pe care l-aţi auzit de la început: să ne iubim unii pe alţii. 12 Nu cum a fost Cain, care provenea de la cel rău şi şi-a înjunghiat fratele. Şi pentru ce l-a înjunghiat? Pentru că faptele lui erau rele, dar ale fratelui său erau drepte. 13 Nu vă miraţi, fraţilor, că lumea vă urăşte! 14 Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă pentru că îi iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte rămâne în moarte. 15 Cine îşi urăşte fratele este un ucigaş şi voi ştiţi că în niciun ucigaş nu rămâne viaţa veşnică. 16 Prin aceasta am ajuns să cunoaştem iubirea, fiindcă el şi-a dat sufletul pentru noi; şi noi avem obligaţia să ne dăm sufletul pentru fraţii noştri. 17 Dar cine are mijloacele de existenţă ale acestei lumi şi îl vede pe fratele său în nevoie şi totuşi îşi închide faţă de el uşa tandrei sale compasiuni, cum mai rămâne în el iubirea de Dumnezeu? 18 Copilaşilor, să iubim nu cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul! 19 Prin aceasta vom şti că provenim din adevăr şi ne vom asigura inima înaintea lui 20 cu privire la orice ne-ar putea condamna inima noastră, pentru că Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi cunoaşte totul. 21 Iubiţii mei fraţi, dacă inima noastră nu ne condamnă, avem libertate de exprimare înaintea lui Dumnezeu 22 şi orice lucru cerem primim de la el, pentru că respectăm poruncile sale şi facem ce este plăcut în ochii săi. 23 De fapt, iată porunca lui: să credem în numele Fiului său Isus Cristos şi să ne iubim unii pe alţii, aşa cum ne-a poruncit el. 24 Mai mult decât atât, cine respectă poruncile sale rămâne în unitate cu el, iar el în unitate cu acesta. Astfel, putem şti că el rămâne în unitate cu noi, datorită spiritului pe care ni l-a dat.