Apocalipsa - Capitolul 11 : 1 - 19

1 Şi mi s-a dat o trestie ca un toiag, în timp ce el zicea: „Ridică-te şi măsoară sanctuarul templului lui Dumnezeu, altarul şi pe cei care se închină în el. 2 Dar curtea din afara sanctuarului templului dă-o deoparte şi n-o măsura, pentru că a fost dată naţiunilor, iar ele vor călca în picioare oraşul sfânt patruzeci şi două de luni. 3 Şi pe cei doi martori ai mei îi voi pune să profeţească o mie două sute şaizeci de zile, îmbrăcaţi în pânză de sac“. 4 Ei sunt simbolizaţi de cei doi măslini şi de cele două lampadare şi stau în picioare înaintea Domnului pământului. 5 Dacă vrea cineva să-i vatăme, le iese foc din gură şi-i mistuie pe duşmanii lor, iar, dacă ar vrea cineva să-i vatăme, va trebui să fie omorât în acelaşi fel. 6 Ei au autoritatea să închidă cerul ca să nu cadă ploaie în zilele profeţirii lor, au autoritate asupra apelor ca să le prefacă în sânge şi au autoritate să lovească pământul cu tot felul de plăgi ori de câte ori doresc. 7 Când îşi vor termina mărturia, fiara care se ridică din abis va porni război împotriva lor, îi va învinge şi îi va omorî, 8 iar cadavrele lor vor fi pe drumul cel mare al marelui oraş care, în sens spiritual, se numeşte Sodoma şi Egipt, unde şi Domnul lor a fost ţintuit pe stâlp. 9 Şi cei din popoare, triburi, limbi şi naţiuni le vor privi cadavrele trei zile şi jumătate şi nu vor lăsa să li se pună cadavrele în mormânt. 10 Şi locuitorii pământului se vor bucura de moartea lor, vor petrece şi îşi vor trimite daruri unii altora, pentru că aceşti doi profeţi i-au chinuit pe locuitorii pământului. 11 După cele trei zile şi jumătate, în ei a intrat spirit de viaţă de la Dumnezeu şi s-au ridicat în picioare, iar cei care îi vedeau au fost cuprinşi de o mare teamă. 12 Şi ei au auzit un glas puternic din cer care le zicea: „Urcaţi aici!“ Atunci au urcat la cer într-un nor, iar duşmanii lor i-au văzut. 13 În ceasul acela a fost un mare cutremur de pământ, iar o zecime din oraş a căzut. Şapte mii de oameni au fost omorâţi de cutremur, iar ceilalţi s-au înspăimântat şi i-au dat glorie Dumnezeului cerului. 14 Al doilea vai a trecut. Iată că al treilea vai vine repede! 15 Şi al şaptelea înger a sunat din trompetă. În cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Regatul lumii a devenit regatul Domnului nostru şi al Cristosului său şi el va domni ca rege pentru totdeauna şi veşnic!“ 16 Cei douăzeci şi patru de bătrâni care stăteau pe tronurile lor înaintea lui Dumnezeu s-au prosternat şi s-au închinat lui Dumnezeu, 17 zicând: „Îţi mulţumim, Iehova, Dumnezeu Atotputernic, Cel care eşti şi care erai, pentru că ai luat puterea ta cea mare şi ai început să domneşti ca rege! 18 Dar naţiunile s-au mâniat şi a venit mânia ta şi timpul fixat ca morţii să fie judecaţi, ca să le dai răsplată sclavilor tăi profeţi, sfinţilor şi celor ce se tem de numele tău, mici şi mari, şi să-i distrugi pe cei ce distrug pământul“. 19 Şi sanctuarul templului lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut arca legământului său în sanctuarul templului său. Şi au fost fulgere, voci, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare.