Apocalipsa - Capitolul 12 : 1 - 17

1 Şi în cer s-a văzut un semn mare: o femeie înveşmântată cu soarele, având luna sub picioare şi o coroană de douăsprezece stele pe cap. 2 Ea era însărcinată şi striga în dureri şi în chinurile naşterii. 3 Şi în cer s-a văzut un alt semn şi iată: un balaur mare de culoarea focului, cu şapte capete şi zece coarne şi cu şapte diademe pe capetele lui. 4 Coada lui trăgea o treime din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Şi balaurul stătea înaintea femeii care se pregătea să nască, pentru ca, atunci când va naşte, să-i devoreze copilul. 5 Ea a dat naştere unui fiu, un copil de sex bărbătesc, care va păstori toate naţiunile cu un toiag de fier. Copilul ei a fost luat la Dumnezeu şi la tronul său. 6 Femeia a fugit în pustiu, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile. 7 Şi în cer a izbucnit un război: Mihael şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul, iar balaurul şi îngerii lui au luptat şi ei, 8 dar acesta n-a biruit, nici nu s-a mai găsit loc pentru ei în cer. 9 Astfel, balaurul cel mare, şarpele cel vechi, cel numit Diavol şi Satan, care induce în eroare întregul pământ locuit, a fost aruncat jos. A fost aruncat pe pământ, iar îngerii lui au fost aruncaţi împreună cu el. 10 Şi am auzit un glas puternic în cer care zicea: „Acum au venit salvarea, puterea, regatul Dumnezeului nostru şi autoritatea Cristosului său, pentru că acuzatorul fraţilor noştri, care îi acuza zi şi noapte înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos! 11 Şi ei l-au învins datorită sângelui Mielului şi datorită cuvântului mărturiei lor şi nu şi-au iubit sufletul nici chiar în faţa morţii. 12 De aceea, bucuraţi-vă, ceruri şi voi, care locuiţi în ele! Dar vai de voi, pământ şi mare, pentru că Diavolul a coborât la voi cuprins de o mânie mare, ştiind că nu mai are decât puţin timp!“ 13 Când a văzut balaurul că a fost aruncat pe pământ, a persecutat-o pe femeia care a dat naştere copilului de sex bărbătesc. 14 Dar femeii i-au fost date cele două aripi ale unei acvile mari, ca să zboare în pustiu, la locul pregătit pentru ea. Acolo a fost hrănită un timp, timpuri şi o jumătate de timp, departe de faţa şarpelui. 15 Şi şarpele a vărsat din gură apă ca un fluviu după femeie, ca să fie înghiţită de fluviu. 16 Dar pământul a venit în ajutorul femeii şi pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit fluviul pe care balaurul îl vărsase din gură. 17 Balaurul s-a mâniat pe femeie şi s-a dus să facă război cu cei rămaşi din sămânţa ei, care respectă poruncile lui Dumnezeu şi au lucrarea de depunere a mărturiei despre Isus.