Apocalipsa - Capitolul 6 : 1 - 17

1 Când Mielul a rupt unul dintre cele şapte sigilii, m-am uitat şi am auzit-o pe una dintre cele patru creaturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino!“ 2 M-am uitat şi iată: un cal alb! Cel ce stătea pe el avea un arc. I s-a dat o coroană şi a ieşit victorios ca să-şi desăvârşească victoria. 3 Când a rupt al doilea sigiliu, am auzit-o pe a doua creatură vie zicând: „Vino!“ 4 Şi a ieşit alt cal, de culoarea focului. Celui ce stătea pe el i s-a dat voie să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alţii. Şi i s-a dat o sabie mare. 5 Când a rupt al treilea sigiliu, am auzit-o pe a treia creatură vie zicând: „Vino!“ M-am uitat şi iată: un cal negru! Cel ce stătea pe el avea o balanţă în mână. 6 Şi am auzit un glas care parcă venea din mijlocul celor patru creaturi vii zicând: „O măsură de grâu pentru un dinar şi trei măsuri de orz pentru un dinar! Să nu vatămi uleiul de măsline şi vinul!“ 7 Când a rupt al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de-a patra creaturi vii zicând: „Vino!“ 8 M-am uitat şi iată: un cal gălbui! Cel ce stătea pe el se numea Moartea. Hadesul îl urma îndeaproape. Şi li s-a dat autoritate peste a patra parte a pământului, ca să omoare cu o sabie lungă, cu lipsă de alimente, cu boli ucigătoare şi prin fiarele pământului. 9 Când a rupt al cincilea sigiliu, am văzut dedesubtul altarului sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din cauza cuvântului lui Dumnezeu şi din cauza lucrării de mărturie pe care o făcuseră. 10 Ei au strigat cu glas tare, zicând: „Până când, Domn Suveran sfânt şi adevărat, te vei reţine să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?“ 11 Fiecăruia dintre ei i s-a dat o robă albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţin timp, până se va completa şi numărul tovarăşilor lor de sclavie şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi aşa cum fuseseră omorâţi ei. 12 Apoi am văzut când a rupt al şaselea sigiliu: şi a fost un mare cutremur de pământ, soarele s-a făcut negru ca pânza de sac din păr, luna s-a făcut toată ca sângele 13 şi stelele cerului au căzut pe pământ, ca atunci când smochinul scuturat de un vânt puternic lasă să-i cadă smochinele necoapte. 14 Cerul a dispărut ca un sul care se înfăşoară, iar toţi munţii şi toate insulele au fost mutate din locurile lor. 15 Regii pământului, oamenii de seamă, comandanţii, cei bogaţi şi cei tari, orice sclav şi orice om liber s-au ascuns în peşteri şi printre stâncile munţilor. 16 Şi le spuneau fără încetare munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce stă pe tron şi de mânia Mielului, 17 pentru că a venit ziua cea mare a mâniei lor! Şi cine poate să stea în picioare?“