Apocalipsa - Capitolul 7 : 1 - 17

1 Apoi am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului şi ţineau strâns cele patru vânturi ale pământului, pentru ca niciun vânt să nu sufle peste pământ, peste mare sau peste vreun pom. 2 Şi am văzut un alt înger care urca de la răsăritul soarelui şi care avea un sigiliu al Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare către cei patru îngeri cărora li s-a dat voie să vatăme pământul şi marea 3 şi a zis: „Nu vătămaţi nici pământul, nici marea, nici pomii, până nu-i vom sigila pe frunte pe sclavii Dumnezeului nostru!“ 4 Şi am auzit numărul celor sigilaţi: o sută patruzeci şi patru de mii, sigilaţi din toate triburile fiilor lui Israel: 5 Din tribul lui Iuda douăsprezece mii sigilaţi, din tribul lui Ruben douăsprezece mii, din tribul lui Gad douăsprezece mii, 6 din tribul lui Aşer douăsprezece mii, din tribul lui Neftali douăsprezece mii, din tribul lui Manase douăsprezece mii, 7 din tribul lui Simeon douăsprezece mii, din tribul lui Levi douăsprezece mii, din tribul lui Isahar douăsprezece mii, 8 din tribul lui Zabulon douăsprezece mii, din tribul lui Iosif douăsprezece mii, din tribul lui Beniamin douăsprezece mii sigilaţi. 9 După aceste lucruri m-am uitat şi iată: o mare mulţime, pe care nimeni nu putea s-o numere, din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile, stând în picioare înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în robe albe şi având ramuri de palmier în mâini. 10 Ei strigau cu glas tare, zicând: „Salvarea o datorăm Dumnezeului nostru, care stă pe tron, şi Mielului!“ 11 Şi toţi îngerii stăteau în picioare în jurul tronului, al bătrânilor şi al celor patru creaturi vii şi s-au prosternat înaintea tronului şi s-au închinat lui Dumnezeu, 12 zicând: „Amin! A Dumnezeului nostru să fie binecuvântarea, gloria, înţelepciunea, mulţumirile, onoarea, puterea şi tăria pentru totdeauna şi veşnic! Amin!“ 13 Atunci unul dintre bătrâni m-a întrebat: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în robe albe, cine sunt şi de unde au venit?“ 14 Imediat i-am zis: „Domnul meu, tu ştii!“ Şi el mi-a zis: „Aceştia sunt cei care vin din necazul cel mare. Ei şi-au spălat robele şi le-au albit în sângele Mielului. 15 De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu. Şi zi şi noapte îndeplinesc pentru el un serviciu sacru în templul său, iar Cel ce stă pe tron îşi va întinde cortul peste ei. 16 Nu vor mai suferi de foame, nici de sete şi nu-i va mai bate nici soarele, nici vreo căldură dogoritoare, 17 pentru că Mielul, care este în mijlocul tronului, îi va păstori şi îi va călăuzi la izvoarele apelor vieţii. Şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor“.