Capitolul XI - De ce permite Dumnezeu suferinta ?

Dupa o luptă cumplită purtată într-o ţară sfâşiată de război, corpurile neînsufleţite a mii de civili  femei şi copii  au fost aşezate într-o groapă comună. În jurul mormântului au fost puse cruci pe care scria: „De ce?“ De multe ori această întrebare vădeşte disperarea oamenilor în faţa războaielor, a dezastrelor, a bolilor sau a actelor criminale care le ucid pe cineva drag, le distrug casele ori le provoacă alte suferinţe de nedescris. Ei vor să ştie de ce li se întâmplă astfel de tragedii. De ce permite Iehova Dumnezeu suferinţa? Dacă el este atotputernic, iubitor, înţelept şi drept, de ce este lumea plină de ură şi de nedreptăţi? Ţi-ai pus şi tu vreodată aceste întrebări? Este greşit să ne întrebăm de ce permite Dumnezeu suferinţa? Unora le este teamă că, punând o astfel de întrebare, ar da dovadă de necredinţă sau de lipsă de respect faţă de Dumnezeu. Dar, citind Biblia, vei vedea că oameni fideli şi temători de Dumnezeu şi-au pus asemenea întrebări. De exemplu, profetul Habacuc l-a întrebat pe Iehova: „De ce mă faci să văd lucruri dăunătoare şi te uiţi mereu la nenorocire? De ce în faţa mea este jaf şi violenţă, de ce sunt certuri şi de ce se ivesc dispute?“  Habacuc 1:3, . L-a mustrat Iehova pe fidelul profet Habacuc pentru că a pus astfel de întrebări? Nu, dimpotrivă, Dumnezeu s-a îngrijit ca aceste cuvinte sincere să fie consemnate în relatarea biblică inspirată. De asemenea, Dumnezeu l-a ajutat pe profet să înţeleagă mai bine situaţia şi să dobândească o credinţă mai puternică. Iehova doreşte să te ajute şi pe tine să faci acelaşi lucru. Aminteşte-ţi ce ne spune Biblia: „El se îngrijeşte de voi“ (1 Petru 5:7). Dumnezeu urăşte mai mult decât oricine răutatea şi suferinţa provocată de aceasta (Isaia 55:8, 9). Atunci de ce există atâta suferinţă în lume? De ce exista atata suferinta ? Oameni de diverse confesiuni apelează la învăţătorii şi conducătorii lor religioşi pentru a afla de ce există atâta suferinţă. De cele mai multe ori, li se spune că aşa vrea Dumnezeu şi că el a stabilit cu mult timp înainte tot ce urmează să se întâmple, inclusiv evenimentele tragice. Potrivit altor explicaţii, căile lui Dumnezeu sunt un mister. După alţii, Dumnezeu le ia viaţa oamenilor, chiar şi copiilor, ca să-i ducă în cer. Dar, aşa cum ai învăţat deja, Iehova Dumnezeu nu face niciodată rău. Biblia declară: „Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic ce este rău“. Iov 34:10. Ştii de ce greşesc oamenii acuzându-l pe Dumnezeu de suferinţa din lume? Deoarece, ei cred, în general, că Dumnezeul Atotputernic este conducătorul acestei lumi. Ei nu ştiu un adevăr simplu, dar important, pe care ni-l dezvăluie Biblia. Tu ai învăţat deja în capitolul 3 că Satan Diavolul este, de fapt, conducătorul acestei lumi. Biblia spune în mod clar: „Întreaga lume zace în puterea celui rău“ (1 Ioan 5:19). Această explicaţie este logică, nu? Lumea de azi reflectă personalitatea acestei creaturi invizibile care „induce în eroare întregul pământ locuit“ (Revelaţia 12:9). Satan este plin de ură, de înşelăciune şi de cruzime. Acelaşi lucru se poate spune şi despre lumea aflată sub influenţa lui. Iată unul dintre motivele pentru care există atâta suferinţă. Un al doilea motiv este acela că, în urma răzvrătirii din Eden, oamenii au moştenit imperfecţiunea şi păcatul, aşa cum am văzut în capitolul 3. Oamenii păcătoşi se luptă pentru supremaţie, ceea ce duce la războaie, oprimare şi suferinţă (Eclesiastul 4:1; 8:9). Al treilea motiv este acela că „toate depind de timp şi de împrejurări“ neprevăzute (Eclesiastul 9:11). Întrucât lumea nu este condusă de Iehova şi nu beneficiază de ocrotirea lui, oamenii pot suferi dacă se află în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Este mângâietor să ştim că Dumnezeu nu este răspunzător de suferinţa din lume. El nu este vinovat de războaiele, crimele, oprimarea sau dezastrele naturale care le pricinuiesc atâta suferinţă oamenilor. Dar trebuie să ştim şi de ce permite Iehova suferinţa. Întrucât este atotputernic, el ar putea să-i pună capăt. De ce nu o face, totuşi? Cu siguranţă că Dumnezeul iubitor despre care am învăţat până acum are un motiv întemeiat.  1 Ioan 4:8. O controversa foarte importanta Pentru a afla de ce permite Dumnezeu suferinţa trebuie să ne întoarcem în timp la momentul în care a început ea. Când Satan i-a determinat pe Adam şi pe Eva să nu mai asculte de Iehova, a apărut o problemă importantă. Satan nu a pus la îndoială puterea lui Iehova, deoarece chiar şi el ştie că Iehova are putere nelimitată. El a contestat dreptul lui Iehova de a guverna. Satan l-a acuzat pe Dumnezeu că este un conducător rău, făcându-l mincinos şi reproşându-i că îşi privează supuşii de ceva bun (Geneza 3:2–5). Satan a lăsat să se înţeleagă că omenirea ar duce-o mult mai bine fără conducerea lui Dumnezeu. Afirmaţia sa era un atac la adresa suveranităţii lui Iehova, a dreptului său de a guverna. Adam şi Eva s-au răzvrătit împotriva lui Iehova. Cu alte cuvinte, ei au spus: „N-avem nevoie de conducerea lui Iehova. Putem stabili singuri ce e bine şi ce e rău“. Cum putea Iehova să rezolve această controversă? Cum le putea el demonstra tuturor creaturilor înzestrate cu raţiune că rebelii nu aveau dreptate şi că modul său de a conduce era cel mai bun? După unii, Dumnezeu ar fi trebuit, pur şi simplu, să-i distrugă pe rebeli şi să creeze alţi oameni. Însă Iehova îşi făcuse deja cunoscut scopul de a umple pământul cu descendenţii lui Adam şi ai Evei şi voia ca aceştia să trăiască pe un pământ paradiziac (Geneza 1:28). Iehova îşi realizează întotdeauna scopurile (Isaia 55:10, 11). În plus, dacă i-ar fi distrus pe rebelii din Eden, controversa legată de dreptul lui de a guverna ar fi rămas nerezolvată. Să ne gândim la următoarea ilustrare: Un profesor le arată elevilor cum să rezolve o problemă dificilă. Un elev inteligent se răzvrăteşte şi spune că metoda profesorului nu este bună. El susţine cu tărie că ştie o metodă mult mai bună, lăsând impresia că profesorul este incompetent. Unii elevi îi dau dreptate, răzvrătindu-se şi ei. Ce ar trebui să facă profesorul într-o asemenea situaţie? Dacă i-ar da afară pe rebeli, ce vor gândi colegii lor? Nu ar crede oare că elevul care s-a răzvrătit şi susţinătorii lui au dreptate? Toţi ceilalţi elevi din clasă şi-ar putea pierde respectul faţă de profesor, considerând că îi este frică să nu se descopere că n-a avut dreptate. Dar, să presupunem că profesorul îi permite elevului răzvrătit să demonstreze în faţa clasei cum ar rezolva el problema. Şi Iehova a făcut ceva asemănător. Să ne amintim că la cele întâmplate în Eden au asistat milioane de îngeri (Iov 38:7; Daniel 7:10). Modul în care avea să acţioneze Iehova urma să aibă un puternic efect asupra acelor îngeri, iar, în final, asupra tuturor creaturilor înzestrate cu raţiune. Ce a făcut deci Iehova? El i-a permis lui Satan să arate cum ar conduce el omenirea. De asemenea, Dumnezeu le-a permis oamenilor să se guverneze singuri, sub influenţa lui Satan. Profesorul din ilustrarea de mai înainte ştie că elevul răzvrătit şi cei de partea lui se înşală. Însă el mai ştie că, permiţându-le să încerce să-şi demonstreze afirmaţiile, toată clasa va avea de câştigat. Când se va vedea clar că nu au dreptate, toţi elevii sinceri se vor convinge că profesorul este singurul competent să conducă clasa. Ei vor înţelege, de asemenea, motivul pentru care profesorul îi va da afară pe elevii răzvrătiţi. În mod asemănător, Iehova ştie că oamenii cu inima sinceră şi îngerii fideli vor avea de câştigat văzând că Satan şi adepţii lui au dat greş şi că oamenii nu se pot guverna singuri. Ei vor învăţa un adevăr esenţial, ca şi Ieremia din vechime, care a spus: „Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii“.  Ieremia 10:23. De ce atata vreme ? Totuşi, de ce a permis Iehova suferinţa atâta vreme? De ce nu pune el capăt răutăţilor? Să ne gândim la două lucruri pe care profesorul din ilustrarea noastră nu le-a făcut. În primul rând, el nu l-a oprit pe elevul răzvrătit să-şi spună punctul de vedere. În al doilea rând, nu l-a ajutat pe elev să-şi demonstreze afirmaţiile. În mod asemănător, nici Iehova nu a făcut două lucruri. În primul rând, el nu i-a împiedicat pe Satan şi pe adepţii lui să demonstreze dacă au sau nu dreptate. Dar aceasta cerea timp. Pe parcursul a mii de ani de istorie, oamenii au avut posibilitatea să încerce tot felul de forme de guvernare independentă de Dumnezeu. În pofida progreselor înregistrate în domeniul ştiinţei, dar nu numai, nedreptăţile, sărăcia, criminalitatea şi războaiele au luat o amploare fără precedent. S-a demonstrat clar până acum că guvernarea umană a dat greş. În al doilea rând, Iehova nu l-a ajutat pe Satan să conducă această lume. Dacă Dumnezeu ar fi împiedicat, de exemplu, crimele oribile, nu ar fi arătat el că susţine cauza rebelilor? N-ar fi dat el de înţeles că oamenii se pot guverna singuri, fără să suporte consecinţe dezastruoase? Dacă ar fi procedat astfel, Iehova s-ar fi făcut şi el vinovat de minciună. Însă „este imposibil ca Dumnezeu să mintă“.  Evrei 6:18. Dar ce putem spune despre suferinţa îndurată de oameni de-a lungul acestei perioade în care Dumnezeu a permis răzvrătirea? Ar trebui să ne amintim că Iehova este atotputernic. Prin urmare, el poate să înlăture efectele suferinţei omenirii şi chiar o va face. Aşa cum am învăţat deja, procesul de distrugere a pământului va fi anulat prin transformarea planetei într-un paradis. Efectele păcatului vor fi înlăturate pe baza credinţei în jertfa de răscumpărare a lui Isus, iar efectele morţii vor fi anulate prin înviere. Astfel, Dumnezeu îl va folosi pe Isus pentru ‘a distruge lucrările Diavolului’ (1 Ioan 3:8). Iehova va face toate aceste schimbări la momentul potrivit. Putem fi fericiţi că el nu a acţionat până acum, deoarece, altfel, nu am fi avut posibilitatea să învăţăm adevărul şi să-i slujim (2 Petru 3:9, 10). Între timp, Dumnezeu îi caută pe oamenii sinceri care doresc să-i aducă închinare şi îi ajută să suporte suferinţele pe care le-ar putea avea în această lume plină de necazuri.  Ioan 4:23; 1 Corinteni 10:13. Dar unii s-ar putea întreba: N-ar fi fost evitată toată suferinţa dacă Dumnezeu i-ar fi creat pe Adam şi pe Eva în aşa fel încât să nu se poată răzvrăti? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să-ţi aminteşti de un dar preţios pe care l-ai primit de la Iehova. Cum iti vei folosi darul de la Dumnezeu ? Aşa cum se spunea în tema "Răscumpărarea: cel mai preţios dar de la Dumnezeu" , oamenii au fost creaţi cu liber arbitru. Înţelegi cât de preţios e acest dar? Dumnezeu a făcut o mulţime de animale, însă ele se conduc după instinct. Oamenii construiesc roboţi care pot fi programaţi să execute orice comandă. Ne-ar fi plăcut ca Dumnezeu să ne fi creat şi pe noi aşa? Bineînţeles că nu. Suntem fericiţi că avem libertatea de a alege singuri ce fel de persoane vrem să fim, ce să facem cu viaţa noastră, ce prieteni să avem şi aşa mai departe. Ne place să avem o oarecare libertate, iar Dumnezeu vrea să ne bucurăm de ea. Iehova nu vrea să-i slujim din constrângere (2 Corinteni 9:7). Gândeşte-te, când s-ar bucura mai mult un părinte? Când copilul lui i-ar spune „Te iubesc“ îndemnat de alţii sau când ar face-o din toată inima şi din proprie iniţiativă? Aşadar: Cum îţi vei folosi tu liberul arbitru pe care l-ai primit de la Iehova? Satan, Adam şi Eva şi l-au folosit într-un mod jalnic, respingându-l pe Iehova Dumnezeu. Tu ce vei face? Ai ocazia să-ţi foloseşti acest dar minunat al liberului arbitru în cel mai bun mod posibil. Te poţi alătura milioanelor de persoane care au luat poziţie în favoarea lui Iehova. Ele înveselesc inima lui Dumnezeu dovedind că Satan este un mincinos, iar conducerea lui, un eşec total (Proverbele 27:11). Şi tu poţi înveseli inima lui Iehova alegând un mod de viaţă corect. Dar despre acest subiect vom vorbi în capitolul următor.