Capitolul XIII - Punctul de vedere divin cu privire la viata

„Domnul Dumnezeu este adevăr; El este Dumnezeul Cel viu“, a afirmat profetul Ieremia (Ieremia 10:10). În plus, Iehova Dumnezeu este Creatorul a tot ce are viaţă. Creaturile cereşti i-au spus: „Tu ai creat toate lucrurile şi datorită voinţei tale ele au existat şi au fost create“ (Revelaţia 4:11). Într-o cântare de laudă adresată lui Dumnezeu, regele David a zis: „La Tine este izvorul vieţii“ (Psalmul 36:9). Aşadar, viaţa este un dar de la Dumnezeu.De asemenea, Iehova ne ţine în viaţă (Faptele 17:28). Hrana pe care o consumăm, apa pe care o bem, aerul pe care îl respirăm şi pământul pe care trăim  toate provin de la el (Faptele 14:15–17). Iehova ne oferă aceste lucruri pentru a ne face viaţa cât mai plăcută. Însă pentru a ne bucura din plin de viaţă, trebuie să cunoaştem legile lui Dumnezeu şi să le respectăm.  Isaia 48:17, 18. Sa aratam respect fata de viata Dumnezeu vrea să avem respect faţă de viaţă: atât faţă de viaţa noastră, cât şi faţă de viaţa altora. Să ne gândim la un episod din trecut, din perioada în care au trăit Adam şi Eva. Cain, fiul lor, s-a mâniat foarte tare pe fratele său mai mic Abel. Iehova l-a avertizat pe Cain că mânia putea să-l împingă spre un păcat grav, însă Cain n-a luat în seamă acest avertisment. „S-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât“ (Geneza 4:3–8). Iehova l-a pedepsit pe Cain pentru fapta sa.  Geneza 4:9–11.Câteva mii de ani mai târziu, Iehova le-a dat israeliţilor legi care să-i ajute să i se închine într-un mod aprobat de el. Întrucât au fost date prin profetul Moise, aceste legi sunt numite uneori Legea mozaică. Una dintre ele spune: „Să nu ucizi“ (Deuteronomul 5:17). Ea le arăta israeliţilor că Dumnezeu preţuia viaţa şi că oamenii trebuiau şi ei să preţuiască viaţa celorlalţi. Dar ce se poate spune despre viaţa unui copil nenăscut? Legea mozaică arăta că era greşit ca cineva să provoace moartea unui copil aflat în pântecele mamei sale. Într-adevăr, chiar şi viaţa unui copil nenăscut este preţioasă în ochii lui Iehova (Exodul 21:22, 23; Psalmul 127:3). De aici înţelegem că avortul este o faptă condamnabilă.Respectul faţă de viaţă presupune şi să avem un punct de vedere corect cu privire la semenii noştri. Biblia spune: „Oricine îşi urăşte fratele este un ucigaş, şi voi ştiţi că în nici un ucigaş nu rămâne viaţa veşnică“ (1 Ioan 3:15). Dacă dorim să trăim veşnic, trebuie să îndepărtăm orice urmă de ură din inima noastră, deoarece ura stă la baza majorităţii actelor de violenţă (1 Ioan 3:11, 12). Este foarte important să învăţăm să ne iubim unii pe alţii. Dar cum putem arăta respect faţă de propria viaţă? În mod normal oamenii nu doresc să moară, însă unii îşi riscă viaţa de dragul plăcerilor. De exemplu, mulţi fumează, mestecă nucă betel sau consumă droguri. Astfel de substanţe sunt periculoase şi deseori ucigătoare. Aceia care obişnuiesc să le folosească nu-şi consideră viaţa sacră. Aceste practici sunt necurate în ochii lui Dumnezeu (Romani 6:19; 12:1; 2 Corinteni 7:1). Pentru a-l sluji pe Dumnezeu aşa cum îi place lui, trebuie să renunţăm la astfel de practici. Chiar dacă acest lucru ar putea fi foarte greu, Iehova ne va ajuta. El apreciază eforturile de a ne considera viaţa un dar preţios primit de la el. Dacă avem respect faţă de viaţă, vom fi foarte atenţi la siguranţa noastră şi a altora. Nu vom fi neglijenţi şi nu ne vom asuma riscuri doar de dragul plăcerii sau al senzaţiilor tari. Nu vom conduce imprudent şi nu vom practica sporturi violente sau periculoase (Psalmul 11:5). Legea lui Dumnezeu dată Israelului antic prevedea: „Când zideşti o casă nouă [cu acoperiş plat], să-ţi faci un parapet sau un perete de înălţime mică în jurul acoperişului, ca să nu aduci vină de sânge asupra casei tale, dacă s-ar întâmpla să cadă cineva de pe ea“ (Deuteronomul 22:8). În armonie cu principiul formulat aici, trebuie să menţii în stare bună lucrurile din casă, precum scările, astfel încât nimeni să nu se împiedice, să cadă şi să se rănească grav. Dacă ai maşină, asigură-te că este în bună stare de funcţionare. Fii foarte atent ca nici lucrurile din casă, nici maşina să nu pună în pericol viaţa ta sau a altora. Dar ce putem spune despre viaţa animalelor? Şi ea este sacră în ochii Creatorului. Dumnezeu le permite oamenilor să sacrifice animale pentru hrană şi îmbrăcăminte sau pentru a-şi ocroti viaţa în caz de pericol (Geneza 3:21; 9:3; Exodul 21:28). Însă este greşit să maltratăm animalele sau să le omorâm doar de dragul distracţiei, deoarece aceasta ar arăta că desconsiderăm total sfinţenia vieţii. — Proverbele 12:10. Aratam respect fata de viata daca : ▪ nu luăm viaţa unui copil nenăscut ▪ renunţăm la practicile necurate ▪ îndepărtăm orice urmă de ură din inima noastră Sa avem respect fata de sange După ce Cain l-a omorât pe fratele său Abel, Iehova i-a zis lui Cain: „Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine“ (Geneza 4:10). Când a vorbit despre sângele lui Abel, Dumnezeu s-a referit de fapt la viaţa acestuia. Cain i-a luat viaţa lui Abel şi trebuia să fie pedepsit. Era ca şi cum sângele lui Abel, sau viaţa lui, striga la Iehova cerând dreptate. Legătura dintre viaţă şi sânge a fost scoasă în evidenţă şi după Potopul din zilele lui Noe. Înainte de Potop, oamenii se hrăneau numai cu fructe, legume şi cereale. Însă după Potop, Iehova le-a spus lui Noe şi fiilor săi: „Tot ce se mişcă şi are viaţă să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca şi plantele verzi“. Totuşi, Dumnezeu a pus o restricţie: „Numai carne cu viaţa ei, adică sângele ei, să nu mâncaţi“ (Geneza 1:29; 9:3, 4). Iehova a arătat cu claritate că există o strânsă legătură între viaţa şi sângele unei făpturi vii. Putem arăta respect faţă de sânge refuzând să-l consumăm. În Legea pe care le-a dat-o israeliţilor, Iehova a poruncit: „Dacă vreunul . . . vânează un animal sălbatic sau o pasăre care se poate mânca, să-i verse sângele şi să-l acopere cu ţărână. . . . Am zis fiilor lui Israel: «Să nu mâncaţi sângele nici unui trup»“ (Leviticul 17:13, 14). Porunca lui Dumnezeu de a nu consuma sângele animalelor, dată prima oară lui Noe cu circa 800 de ani înainte, era încă valabilă. Voinţa lui Iehova era clară: slujitorii săi puteau consuma carnea animalelor, dar nu şi sângele lor. Ei trebuiau să-l verse pe pământ, înapoind astfel lui Dumnezeu viaţa acelei făpturi. Creştinii trebuie şi ei să respecte o poruncă asemănătoare. În secolul I, apostolii şi alţi bărbaţi cu poziţii de răspundere între continuatorii lui Isus s-au întrunit pentru a decide ce porunci trebuiau respectate de toţi membrii congregaţiei creştine. Iată concluzia la care au ajuns: „Spiritul sfânt şi noi înşine am considerat că este bine să nu vă adăugăm nici o altă povară, decât aceste lucruri necesare: să vă abţineţi de la lucrurile jertfite idolilor, de la sânge, de la ceea ce este strangulat sângele rămânând în carne şi de la fornicaţie“ (Faptele 15:28, 29; 21:25). Aşadar, trebuie ‘să ne abţinem de la sânge’. În ochii lui Dumnezeu, acest lucru este tot atât de important ca evitarea idolatriei şi a imoralităţii sexuale. Dar ce putem spune despre transfuziile de sânge? Se aplică porunca de a ne abţine de la sânge şi la ele? Da. Gândeşte-te la următoarea situaţie: Să presupunem că un medic îţi recomandă să nu consumi băuturi alcoolice. Înseamnă aceasta că n-ai voie să bei alcool, dar că ţi-l poţi injecta în venă? Bineînţeles că nu! În mod asemănător, a ne abţine de la sânge înseamnă a nu-l introduce în nici un mod în corpul nostru. Prin urmare, dacă respectăm porunca de a ne abţine de la sânge nu-i vom permite nimănui să ne transfuzeze sânge. Dar ce se întâmplă dacă un creştin este în stare gravă sau are nevoie de o operaţie dificilă? Să presupunem că medicii îi spun că va muri dacă nu i se face transfuzie. Bineînţeles, persoana respectivă nu vrea să moară. Întrucât apreciază darul preţios al vieţii primit de la Dumnezeu, ea va face tot posibilul să rămână în viaţă. De aceea, va accepta alte tratamente care nu implică folosirea greşită a sângelui. Ea chiar va căuta astfel de tratamente şi va accepta diverse alternative la transfuzii. Va încălca un creştin legea lui Dumnezeu doar pentru a-şi prelungi puţin viaţa în acest sistem de lucruri? Isus a spus: „Cine vrea să-şi salveze sufletul sau viaţa îl va pierde; dar cine îşi pierde sufletul pentru mine îl va găsi“ (Matei 16:25). Noi nu vrem să murim. Însă dacă încercăm să ne salvăm viaţa prezentă încălcând legea lui Dumnezeu, riscăm să ne pierdem viaţa veşnică. Prin urmare, este o dovadă de înţelepciune să ne încredem în justeţea legilor lui Dumnezeu, fiind ferm convinşi că, dacă murim, Dătătorul vieţii îşi va aduce aminte de noi la înviere şi ne va oferi din nou darul preţios al vieţii.  Ioan 5:28, 29; Evrei 11:6. În prezent, slujitorii fideli ai lui Dumnezeu sunt ferm hotărâţi să respecte porunca referitoare la sânge. Ei nu vor consuma sânge în nici un mod şi nici nu-l vor accepta din motive medicale. Creştinii sunt siguri că Cel care a creat sângele ştie ce este cel mai bine pentru ei. Eşti şi tu de aceeaşi părere? Singura intrebuintare corecta a sangelui Legea mozaică a arătat care era singura întrebuinţare corectă a sângelui. Referitor la închinarea pe care trebuiau să i-o aducă israeliţii din antichitate, Dumnezeu a zis: „Viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat pe altar, ca să facă ispăşire pentru sufletele voastre, căci sângele face ispăşire pentru suflet“ (Leviticul 17:11). Când păcătuiau, israeliţii puteau obţine iertarea aducând jertfă un animal, cu al cărui sânge se stropea altarul de la tabernacol sau, mai târziu, de la templul lui Dumnezeu. Singura întrebuinţare corectă a sângelui era cu ocazia acestor jertfe. Creştinii adevăraţi nu sunt sub Legea mozaică. Prin urmare, ei nu aduc jertfe de animale şi nu stropesc altarul cu sângele acestora (Evrei 10:1). Totuşi, folosirea sângelui pe altar în zilele Israelului antic a prefigurat jertfa preţioasă a Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos. Aşa cum am văzut în tema "Răscumpărarea: cel mai preţios dar de la Dumnezeu" , Isus şi-a dat viaţa umană în folosul nostru, acceptând ca sângele său să fie vărsat ca jertfă. Apoi s-a înălţat la cer şi i-a oferit lui Dumnezeu, o dată pentru totdeauna, valoarea sângelui său vărsat (Evrei 9:11, 12). Acest lucru a pus bazele iertării păcatelor noastre şi ne-a dat posibilitatea de a obţine viaţă veşnică (Matei 20:28; Ioan 3:16). Această întrebuinţare a sângelui s-a dovedit a fi extrem de importantă (1 Petru 1:18, 19)! Numai exercitând credinţă în valoarea sângelui vărsat al lui Isus putem obţine salvarea. Cât de recunoscători ar trebui să-i fim lui Iehova Dumnezeu pentru darul vieţii pe care ni l-a oferit din iubire! Şi n-ar trebui oare să ne simţim îndemnaţi să le vorbim şi altora despre posibilitatea de a obţine viaţă veşnică pe baza credinţei în jertfa lui Isus? Grija lui Dumnezeu pentru vieţile semenilor noştri ar trebui să ne îndemne să le vorbim cu entuziasm şi zel (Ezechiel 3:17–21). Dacă ne vom achita cu conştiinciozitate de această responsabilitate, vom putea spune la fel ca apostolul Pavel: „Sunt curat de sângele tuturor oamenilor, căci nu m-am reţinut să vă spun tot sfatul lui Dumnezeu“ (Faptele 20:26, 27). O modalitate excelentă de a ne exprima aprecierea faţă de viaţă şi sânge este aceea de a le vorbi oamenilor despre Dumnezeu şi scopul său.