Capitolul XIV - Cum poti avea o viata de familie fericita ?

Dumnezeu vrea să ai o familie fericită. Cuvântul său, Biblia, conţine îndrumări pentru toţi membrii familiei şi arată rolul stabilit de Dumnezeu fiecăruia. Când toţi îşi îndeplinesc rolul în armonie cu sfaturile Bibliei, viaţa de familie aduce multe satisfacţii. Isus a spus: „Fericiţi sunt cei care aud cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc!“ Luca 11:28.Pentru a avea o familie fericită, trebuie, în primul rând, să recunoaştem că fondatorul familiei este Iehova, pe care Isus îl numeşte „Tatăl nostru“ (Matei 6:9). Orice familie de pe pământ îşi datorează existenţa Tatălui nostru ceresc; el ştie cel mai bine ce anume contribuie la fericirea familiei (Efeseni 3:14, 15). Aşadar, ce ne învaţă Biblia despre rolul fiecărui membru al familiei? Familia,o institutie divina Iehova i-a creat pe primii oameni, Adam şi Eva, şi i-a unit ca soţ şi soţie. Le-a dat o locuinţă paradiziacă pe pământ  grădina Edenului  şi le-a spus să aibă copii. „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul“, le-a zis Iehova (Geneza 1:26–28; 2:18, 21–24). Aceasta nu este o poveste sau un mit, deoarece Isus a confirmat relatarea din Geneza despre începutul vieţii de familie (Matei 19:4, 5). În prezent ne confruntăm cu multe necazuri, iar viaţa noastră nu este nici pe departe aşa cum a dorit Dumnezeu. Totuşi, putem avea o familie fericită. Să vedem cum. Fiecare membru al familiei poate contribui la fericirea căminului, imitându-l pe Dumnezeu în manifestarea iubirii (Efeseni 5:1, 2). Însă cum putem să-l imităm pe Dumnezeu, având în vedere că nu îl putem vedea? Trimiţându-şi Fiul întâi-născut pe pământ, Iehova ne-a ajutat să înţelegem modul în care acţionează El (Ioan 1:14, 18). Când a fost pe pământ, Fiul lui, Isus Cristos, şi-a imitat atât de bine Tatăl ceresc, încât oricine îl vedea şi auzea putea spune că l-a văzut şi auzit pe Iehova (Ioan 14:9). Prin urmare, învăţând despre iubirea manifestată de Isus şi urmându-i exemplul, putem contribui fiecare la fericirea familiei noastre. Un model pentru soti Biblia spune că soţii trebuie să se poarte cu soţiile lor aşa cum s-a purtat Isus cu discipolii săi. Să analizăm porunca Bibliei: „Soţilor, continuaţi să vă iubiţi soţiile, aşa cum şi Cristosul a iubit congregaţia şi s-a dat pe sine pentru ea . . . În felul acesta, soţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe propriile lor corpuri. Cine îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine, căci nimeni nu şi-a urât vreodată propria carne; ci o hrăneşte şi o îngrijeşte cu drag, cum face şi Cristosul cu congregaţia“. Efeseni 5:23, 25–29. Arătând iubire faţă de congregaţie, Isus le-a dat un exemplu perfect soţilor. Isus „i-a iubit până la sfârşit“ pe discipolii săi, dându-şi viaţa pentru ei, chiar dacă aceştia nu erau nici pe departe perfecţi (Ioan 13:1; 15:13). În mod asemănător, soţii sunt îndemnaţi: „Continuaţi să vă iubiţi soţiile şi nu vă mâniaţi amarnic pe ele“ (Coloseni 3:19). Cum poate un soţ să aplice acest sfat mai ales dacă soţia sa nu acţionează uneori cu înţelepciune? Ar trebui să-şi aducă aminte că şi el greşeşte şi că trebuie să facă ceva pentru a fi iertat de Dumnezeu. Ce? Trebuie să-i ierte pe cei care greşesc împotriva lui, inclusiv pe soţia sa. Desigur, acelaşi lucru ar trebui să-l facă şi soţia (Matei 6:12, 14, 15). Probabil că acum înţelegi de ce se spune că o căsnicie fericită este unirea a două persoane dispuse să ierte. De asemenea, soţul ar trebui să reţină că Isus şi-a tratat întotdeauna discipolii cu consideraţie. El a ţinut cont de limitele şi de necesităţile lor fizice. De exemplu, odată, când erau obosiţi, el le-a spus: „Veniţi voi înşivă deoparte, într-un loc izolat, şi odihniţi-vă puţin“ (Marcu 6:30–32). Soţia merită şi ea să fie tratată cu multă consideraţie. În Biblie se spune despre ea că este un „vas mai slab“, iar soţului i se porunceşte să-i acorde „onoare“. De ce? Deoarece atât soţul, cât şi soţia au parte de ‘favoarea nemeritată a vieţii’ (1 Petru 3:7). Soţul n-ar trebui să piardă din vedere că ceea ce contează în ochii lui Dumnezeu este fidelitatea unei persoane, nu faptul că e bărbat sau femeie.  Psalmul 101:6. Biblia spune că soţul care „îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine“. De ce? Deoarece, aşa cum a arătat Isus, soţul şi soţia „nu mai sunt doi, ci o singură carne“ (Matei 19:6). Prin urmare, cei doi soţi nu trebuie să aibă relaţii sexuale în afara căsătoriei (Proverbele 5:15–21; Evrei 13:4). Ei vor putea face acest lucru dacă manifestă un interes neegoist faţă de necesităţile celuilalt (1 Corinteni 7:3–5). Demne de luat în seamă sunt şi cuvintele: „Nimeni nu şi-a urât vreodată propria carne; ci o hrăneşte şi o îngrijeşte cu drag“. Soţul trebuie să-şi iubească soţia ca pe sine, amintindu-şi că va da socoteală capului lui, Isus Cristos.  Efeseni 5:29; 1 Corinteni 11:3. Apostolul Pavel a vorbit despre ‘tandra afecţiune pe care o are Cristos Isus’ (Filipeni 1:8). Datorită acestei calităţi deosebite a lui Isus, femeile care au acceptat să-i devină discipoli s-au simţit la largul lor în prezenţa lui (Ioan 20:1, 11–13, 16). Soţia tânjeşte după afecţiunea tandră a soţului ei. Un model pentru sotii Pentru a putea funcţiona bine, familia, asemenea unei instituţii, are nevoie de un conducător, sau cap. Chiar şi Isus se supune unui Cap. „Capul Cristosului este Dumnezeu“, exact aşa cum „capul femeii este bărbatul“ (1 Corinteni 11:3). Prin supunerea sa faţă de Dumnezeu, Isus ne-a dat un exemplu excelent, deoarece toţi avem un cap căruia trebuie să ne supunem. Fiind imperfect, soţul face multe greşeli şi nu reuşeşte întotdeauna să fie un cap de familie ideal. Cum ar trebui să reacţioneze soţia? Nu ar trebui să-l înjosească sau să încerce să-şi asume ea rolul de cap al familiei. Ar fi bine să nu uite că Dumnezeu preţuieşte mult un spirit blând şi liniştit (1 Petru 3:4). Dacă va cultiva acest spirit, îi va fi mai uşor să manifeste supunere sfântă, mai ales în situaţii dificile. În plus, Biblia spune: „Soţia să aibă un respect profund faţă de soţul ei“ (Efeseni 5:33). Dar dacă soţul ei nu se supune lui Cristos? Iată ce le îndeamnă Biblia pe soţii: „Fiţi supuse soţilor voştri, pentru ca, dacă unii nu ascultă de cuvânt, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin conduita soţiilor lor, deoarece vor fi fost martori oculari ai conduitei voastre caste asociate cu un respect profund“. 1 Petru 3:1, 2. Când soţul  indiferent că este sau nu închinător al lui Iehova  are o părere diferită de cea a soţiei lui, soţia îşi poate exprima cu tact punctul de vedere. Aceasta nu înseamnă că ea nu-l respectă. De fapt, s-ar putea ca punctul ei de vedere să fie corect şi toată familia să aibă de câştigat dacă s-ar ţine cont de părerea ei. Avraam nu a fost de acord cu soţia lui, Sara, când aceasta i-a propus o soluţie practică la o problemă de familie, însă Dumnezeu i-a spus: „Ascultă glasul ei“ (Geneza 21:9–12). Bineînţeles, când soţul ia o decizie finală, care nu contravine legilor lui Dumnezeu, soţia trebuie să-l susţină, manifestând supunere. — Faptele 5:29; Efeseni 5:24. O soţie poate face o mulţime de lucruri pentru a se achita de rolul ce-i revine în familie. De exemplu, Biblia arată că femeile căsătorite trebuie „să-şi iubească soţii, să-şi iubească copiii, să fie cu o minte sănătoasă, caste, gospodine, bune, supuse propriilor soţi“ (Tit 2:4, 5). O soţie şi o mamă care acţionează în armonie cu aceste sfaturi câştigă iubirea şi respectul celorlalţi membri ai familiei (Proverbele 31:10, 28). Însă, întrucât ambii soţi sunt persoane imperfecte, în cazuri extreme s-ar putea ajunge la separare sau la divorţ. Biblia arată că separarea este permisă în anumite situaţii. Totuşi, această chestiune nu trebuie tratată cu uşurinţă, deoarece Biblia spune: „Soţia să nu se separe de soţul ei; . . . iar soţul să nu-şi părăsească soţia“ (1 Corinteni 7:10, 11). Singurul motiv biblic de divorţ este fornicaţia.  Matei 19:9. Un model perfect pentru parinti Felul în care s-a purtat Isus cu copiii constituie un exemplu perfect pentru părinţi. Când unii au încercat să-i împiedice pe cei mici să se apropie de Isus, acesta a spus: „Lăsaţi copilaşii să vină la mine; nu încercaţi să-i opriţi“. Din relatarea biblică aflăm că el „a luat copiii în braţe şi a început să-i binecuvânteze, punându-şi mâinile peste ei“ (Marcu 10:13–16). Întrucât Isus şi-a făcut timp pentru copii, n-ar trebui să vă faceţi şi voi timp pentru copiii voştri? Ei au nevoie de o bună parte din timpul vostru, nu doar de o fărâmă din el. În plus, trebuie să vă faceţi timp să-i instruiţi, deoarece Iehova le porunceşte părinţilor acest lucru.  Deuteronomul 6:4–9. Deoarece această lume se degradează tot mai mult, părinţii trebuie să-şi ocrotească copiii de persoanele care ar încerca să le facă rău, de pildă să-i molesteze sexual. Să ne gândim cum şi-a ocrotit Isus discipolii, pe care i-a numit cu multă afecţiune ‘copilaşi’. Când a fost arestat şi dus la moarte, Isus a încercat să-şi salveze discipolii (Ioan 13:33; 18:7–9). Voi, părinţi, fiţi atenţi la încercările Diavolului de a le face rău copiilor voştri. Avertizaţi-i cu privire la pericole (1 Petru 5:8). În prezent, copiii se confruntă cu pericole de natură fizică, spirituală şi morală mult mai mari ca altădată. În noaptea dinaintea morţii lui Isus, discipolii s-au certat cu privire la cine era mai mare. În loc să se supere pe ei, Isus a încercat încă o dată să-i sensibilizeze cu iubire prin cuvânt şi faptă (Luca 22:24–27; Ioan 13:3–8). Dacă eşti părinte, cum poţi imita exemplul lui Isus când îţi corectezi copiii? E adevărat, ei au nevoie de disciplinare, dar aceasta trebuie administrată „în măsura potrivită“ şi niciodată la mânie. Nu e bine să vorbeşti necugetat, „ca străpungerea unei săbii“ (Ieremia 30:11; Proverbele 12:18). Disciplinarea trebuie aplicată în aşa fel încât copilul să înţeleagă mai târziu utilitatea ei.  Efeseni 6:4; Evrei 12:9–11. Un model pentru copii Pot copiii învăţa ceva de la Isus? Bineînţeles că da! Prin exemplul său, Isus le-a arătat copiilor că trebuie să asculte de părinţi. „Spun aceste lucruri aşa cum m-a învăţat Tatăl“, a zis el şi a adăugat: „Oricând fac lucrurile care îi plac“ (Ioan 8:28, 29). Isus a ascultat de Tatăl său ceresc, iar Biblia le cere copiilor să asculte de părinţi (Efeseni 6:1–3). Deşi perfect, Isus a ascultat de părinţii săi umani, Iosif şi Maria, care erau imperfecţi. Cu siguranţă că purtarea lui a contribuit la fericirea întregii familii!  Luca 2:4, 5, 51, 52. Cum pot copiii să-l imite mai bine pe Isus şi să-şi bucure părinţii? E adevărat, copiilor le este greu uneori să asculte de părinţi, dar Dumnezeu vrea ca ei să depună eforturi în acest sens (Proverbele 1:8; 6:20). Isus a ascultat întotdeauna de Tatăl său ceresc, chiar şi în situaţii dificile. Odată, când, pentru a îndeplini voinţa lui Dumnezeu, Isus trebuia să facă un lucru foarte greu, el a spus: „Îndepărtează de la mine paharul acesta [o anumită cerinţă]“. Totuşi, Isus a făcut ce i-a cerut Dumnezeu, deoarece şi-a dat seama că Tatăl său ştia ce era cel mai bine pentru el (Luca 22:42). Fiind ascultători, copiii îi vor bucura mult pe părinţi şi pe Tatăl lor ceresc.  Proverbele 23:22–25.Diavolul l-a ispitit pe Isus şi putem fi siguri că îi va ispiti şi pe copii (Matei 4:1–10). Satan Diavolul se foloseşte de influenţa anturajului, care poate fi foarte puternică. Cât de important este, aşadar, pentru copii să nu stea în compania celor răi (1 Corinteni 15:33)! Dina, fiica lui Iacov, s-a întovărăşit cu persoane care nu se închinau la Iehova şi a avut multe probleme din cauza aceasta (Geneza 34:1, 2). Gândeşte-te cât de mult ar suferi o familie dacă un membru al ei ar comite imoralitate sexuală!  Proverbele 17:21, 25. Secretul unei familii fericite Aplicarea sfaturilor biblice ne ajută să facem faţă problemelor care apar în familie. Acesta este, de fapt, secretul unei vieţi de familie fericite. Prin urmare, soţilor, iubiţi-vă soţiile şi purtaţi-vă cu ele aşa cum s-a purtat Isus cu congregaţia. Soţiilor, supuneţi-vă autorităţii soţilor voştri şi imitaţi exemplul soţiei capabile descrise în versetele din Proverbele 31:10–31. Părinţi, instruiţi-vă copiii (Proverbele 22:6). Taţilor, ‘conduceţi-vă excelent propria casă’ (1 Timotei 3:4, 5; 5:8). Iar voi, copii, ascultaţi de părinţii voştri (Coloseni 3:20). Nici un membru al familiei nu este perfect, deoarece cu toţii greşim. Aşadar, fiţi umili şi cereţi-vă iertare. E adevărat, Biblia conţine multe sfaturi valoroase referitoare la viaţa de familie. Mai mult decât atât, ea ne vorbeşte despre lumea nouă a lui Dumnezeu şi despre paradisul pământesc, populat cu oameni fericiţi care îi vor sluji lui Iehova (Revelaţia 21:3, 4). Ce perspective minunate! Ne putem bucura încă de pe acum de o viaţă de familie fericită dacă aplicăm îndrumările lui Dumnezeu consemnate în Cuvântul său, Biblia.