Ce se sărbătoreşte de Crăciun ?

Pentru milioane de oameni, sărbătorile de iarnă sunt o ocazie de a fi cu familia şi cu prietenii, de a reînnoi legăturile cu cei dragi. Mulţi alţii le consideră un timp pentru a reflecta la naşterea lui Isus Cristos şi la rolul său în salvarea omenirii. În Rusia, oamenii nu au fost întotdeauna liberi să serbeze Crăciunul, aşa cum au fost în alte ţări. Deşi Biserica Ortodoxă Rusă a celebrat Crăciunul secole la rând, în cea mai mare parte a secolului al XX-lea, ruşii n-au mai putut face acest lucru. Ce a generat această schimbare? Nu după mult timp de la Revoluţia comunistă bolşevică din 1917, autorităţile sovietice au început să ducă în întregul stat o politică agresivă de promovare a ateismului. Sărbătoarea Crăciunului cu implicaţiile sale religioase a căzut în dizgraţie. Statul a iniţiat o campanie atât împotriva Crăciunului, cât şi împotriva Anului Nou. Simbolurile locale ale acestor sărbători — pomul de Crăciun şi Ded Moroz, sau Moş Gerilă, echivalentul rusesc al lui Moş Crăciun — au fost chiar condamnate public. În 1935 s-a întâmplat ceva ce a schimbat radical modul în care ruşii ţineau sărbătorile de iarnă. Autorităţile sovietice l-au reintrodus pe Moş Gerilă, precum şi pomul de iarnă şi sărbătoarea Anului Nou, făcând însă o schimbare majoră. Moş Gerilă avea acum să aducă daruri nu de Crăciun, ci de Anul Nou. În plus, bradul nu mai era un pom de Crăciun, ci un pom de Anul Nou! De fapt, în Uniunea Sovietică s-a schimbat semnificaţia sărbătorii, astfel că sărbătoarea Anului Nou a luat locul Crăciunului. Sărbătorile de iarnă au devenit în întregime laice, deposedate oficial de orice semnificaţie religioasă. Pomul de Anul Nou era acum împodobit cu ornamente cu însemnătate laică, nu religioasă, ce ilustrau progresul Uniunii Sovietice. Ziarul rusesc Vokrug Sveta (Ocolul Lumii) explică: „Putem urmări istoria construirii unei societăţi comuniste observând podoabele pomului de Anul Nou din diferiţi ani ai erei sovietice. Pe lângă obişnuiţii iepuraşi, ţurţuri de gheaţă şi turte, s-au confecţionat podoabe în formă de seceră, de ciocan şi de tractoare. Acestea au fost ulterior înlocuite cu figurine de mineri şi cosmonauţi, cu podoabe reprezentând platforme petroliere, rachete şi vehicule lunare“. Dar ce s-a întâmplat cu ziua de Crăciun? Această zi nu numai că n-a fost recunoscută, dar a fost transformată de autorităţile sovietice într-o zi lucrătoare obişnuită. Cine dorea să ţină sărbătoarea religioasă a Crăciunului, trebuia să fie foarte discret, altminteri risca să cadă în dizgraţia autorităţilor statului şi să suporte consecinţe. Da, în Rusia secolului al XX-lea, sărbătorile de iarnă n-au mai fost sărbători religioase, ci sărbători laice. O schimbare mai recentă În 1991, Uniunea Sovietică s-a destrămat, iar oamenii au dobândit o mai mare libertate. Tot atunci a încetat şi politica ateistă a statului. Multe dintre statele suverane nou-formate erau laice, Biserica fiind separată de Stat. Mulţi oameni cu înclinaţii religioase puteau acum să-şi manifeste credinţa. Ei s-au gândit că o modalitate de a face acest lucru era să celebreze Crăciunul. Mulţi însă aveau să fie profund dezamăgiţi. De ce? Cu fiecare an ce trece, sărbătorile capătă tot mai mult un caracter comercial. Într-adevăr, la fel ca în Occident, Crăciunul a devenit una dintre cele mai bune ocazii pentru producători şi comercianţi de a face bani. Din magazine răsună cântece de Crăciun şi colinde în stil occidental, odinioară necunoscute în Rusia, iar vitrinele sunt decorate cu multe podoabe de Crăciun. Comis-voiajori cărând genţi mari cu obiecte de tot felul îşi vând mărfurile prin trenurile de navetişti şi prin alte mijloace de transport în comun. Aşa sunt sărbătorile de iarnă astăzi în Rusia. Chiar dacă nu văd nimic rău în caracterul comercial tot mai pronunţat al sărbătorilor, unii sunt nemulţumiţi de un alt fapt ce se petrece în această perioadă: consumul excesiv de alcool şi consecinţele lui. Un medic de la un spital de urgenţă din Moscova spune: „Pentru medici, sărbătoarea Anului Nou înseamnă un mare număr de traumatisme: de la contuzii şi hematoame la plăgi prin înjunghiere şi prin împuşcare, majoritatea ca urmare a violenţei domestice, a încăierărilor cauzate de beţie şi a accidentelor rutiere“. Un reputat cercetător de la un institut aparţinând Academiei Ruse de Ştiinţe a spus: „Se înregistrează o creştere dramatică a numărului de decese legate de consumul de alcool. Acest număr a fost foarte mare cu precădere la trecerea în anul 2000. A crescut foarte mult şi numărul de sinucideri şi de omucideri“. Din nefericire, problema adoptării unor astfel comportamente în perioada sărbătorilor este agravată în Rusia şi de un alt factor. Într-un articol cu titlul „Ruşii serbează Crăciunul de două ori“, ziarul Izvestiia spunea: „Aproape 1 din 10 ruşi serbează Crăciunul de două ori. Aşa cum arată şi sondajul efectuat de centrul de monitorizare ROMIR, 8% dintre cei chestionaţi au declarat că serbează Crăciunul atât în 25 decembrie, potrivit calendarului catolic, cât şi în 7 ianuarie, potrivit calendarului ortodox. . . Este clar că pentru unii nu contează semnificaţia religioasă a Crăciunului, ci prilejul de a sărbători“. E onorat într-adevăr Cristos? În mod categoric, mulţi adoptă o conduită nesfântă în perioada sărbătorilor. Dar oricât i-ar tulbura acest lucru pe oameni, unii se gândesc că trebuie să ţină sărbătorile din respect faţă de Dumnezeu şi faţă de Cristos. Dorinţa de a-i fi plăcuţi lui Dumnezeu este demnă de laudă. Însă îşi găsesc într-adevăr plăcerea Dumnezeu şi Cristos în sărbătoarea Crăciunului? Să ne gândim la originile acestei sărbători. Indiferent ce opinie are cineva despre poziţia sovieticilor faţă de Crăciun, nimeni nu poate nega următoarele fapte istorice consemnate în Marea enciclopedie sovietică: „Crăciunul a fost împrumutat din închinarea precreştină la zei, «care mureau şi se ridicau dintre morţi», închinare întâlnită cu precădere la popoarele agrare. Acestea sărbătoreau anual, de regulă în perioada solstiţiului de iarnă între 21 şi 25 decembrie, «naşterea» Dumnezeului-Salvator, care trezea natura la viaţă“. Poate că şi vouă vi se pare semnificativ ceea ce afirmă în mod exact această enciclopedie: „Creştinii din primele secole nu cunoşteau sărbătoarea Crăciunului. . . . La mijlocul secolului al IV-lea, creştinismul a preluat sărbătoarea solstiţiului de iarnă din cultul lui Mithra şi a transformat-o în sărbătoarea Crăciunului. Primele comunităţi religioase care au celebrat Crăciunul au fost cele din Roma. În Rusia, Crăciunul a ajuns odată cu răspândirea creştinismului în secolul al X-lea şi a fuzionat cu sărbătorile iernii ale vechilor slavi, ţinute în cinstea spiritelor strămoşilor“. Poate că vă întrebaţi: „Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, despre naşterea lui Isus în 25 decembrie?“ În realitate, Biblia nu indică nici o dată pentru naşterea lui Isus şi nu arată nicăieri că Isus ar fi vorbit despre o dată anume, cu atât mai puţin că ar fi poruncit să o sărbătorim. Totuşi, cu ajutorul Bibliei putem determina în ce perioadă a anului s-a născut Isus. Potrivit Evangheliei lui Matei, capitolele 26 şi 27, Isus a fost omorât în data de 14 nisan, spre sfârşitul zilei Paştelui evreiesc care începuse în 31 martie 33 e.n. Din Evanghelia lui Luca aflăm că Isus avea în jur de 30 de ani când a fost botezat şi a început să predice (Luca 3:21–23). Lucrarea sa a durat trei ani şi jumătate. Aşadar, când a murit, Isus avea 33 de ani şi jumătate. El ar fi împlinit 34 de ani în jurul datei de 1 octombrie 33 e.n. Luca arată că în perioada naşterii lui Isus, păstorii „trăiau sub cerul liber şi . . . făceau străjile noaptea pe lângă turmele lor“ (Luca 2:8). Păstorii nu ar fi fost afară lângă turmele lor în frigurosul decembrie, când ar fi putut chiar să ningă în regiunea Betleemului. Acest lucru ar fi fost posibil însă în jurul datei de 1 octombrie, când, potrivit dovezilor, s-a născut Isus. Ce se poate spune pe scurt despre sărbătorirea Anului Nou? Aşa cum am văzut, oamenii se angajează într-o conduită ruşinoasă. Iar în pofida încercărilor de-a o transforma într-o sărbătoare laică, rădăcinile ei sunt dubioase. În lumina faptelor referitoare la sărbătorile de iarnă, sloganurile de genul „Crăciunul e sărbătoarea lui Isus“ nu sunt decât vorbe goale. Dacă sunteţi tulburaţi de spiritul comercial izbitor şi de conduita scandaloasă ce caracterizează sărbătoarea Crăciunului, precum şi de originile sale păgâne detestabile, nu vă descurajaţi. Există o modalitate potrivită prin care îl putem venera pe Dumnezeu şi onora pe Cristos, întărindu-ne în acelaşi timp legăturile familiale. O modalitate mai bună de a-i onora pe Dumnezeu şi pe Cristos Biblia ne arată că Isus Cristos a venit „să-şi dea sufletul ca răscumpărare în schimbul multora“ (Matei 20:28). El s-a lăsat omorât, dându-şi de bunăvoie viaţa pentru iertarea păcatelor noastre. Unii doresc să-l onoreze pe Cristos şi cred că pot face acest lucru la Crăciun. Însă aşa cum am văzut, Crăciunul şi Anul Nou nu prea au legătură cu Cristos şi îşi au rădăcinile în sărbători păgâne. Şi indiferent cât de plăcută e pentru unii această perioadă, sărbătoarea Crăciunului are un puternic caracter comercial. În plus, trebuie să recunoaştem că în perioada sărbătorilor de iarnă se comit fapte ruşinoase, pe care Dumnezeu şi Cristos nu le aprobă. Ce poate face un om care caută aprobarea lui Dumnezeu? În loc să se agaţe de tradiţii omeneşti care îi conferă un sentiment plăcut de religiozitate, dar care sunt contrare Scripturilor, un om sincer va căuta o modalitate prin care să le aducă cu adevărat onoare lui Dumnezeu şi lui Cristos. Care este această modalitate şi ce ar trebui să facem? Cristos însuşi a spus: „Aceasta înseamnă viaţă veşnică: ca ei să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre acela pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos“ (Ioan 17:3). Da, oamenii cu adevărat sinceri se străduiesc să cunoască în mod exact cum să-i onoreze pe Dumnezeu şi pe Cristos. Ei pun în practică ceea ce învaţă nu numai pe parcursul unei anumite perioade a anului, ci şi în viaţa de zi cu zi. Dumnezeu găseşte plăcere în astfel de eforturi sincere, care pot duce la viaţă veşnică. Originea sărbătorii de Anul Nou Declaraţia unui călugăr ortodox din Georgia „Sărbătoarea Anului Nou îşi are rădăcinile în mai multe sărbători păgâne din Roma antică. Ziua de 1 ianuarie era o sărbătoare în cinstea zeului păgân Ianus, de la care provine şi numele lunii calendaristice. Reprezentările lui Ianus aveau două feţe opuse, simbol al faptului că zeul privea atât în trecut, cât şi în prezent. Se spunea că oricine întâmpina ziua de 1 ianuarie cu voie-bună şi belşug avea parte tot restul anului de fericire şi prosperitate. Aceeaşi superstiţie se observă şi la mulţi compatrioţi de-ai noştri când celebrează anul nou. . . . La anumite sărbători păgâne, oamenii aduceau jertfe unui idol. Unele sărbători erau renumite pentru orgii, fornicaţie şi practici adultere. Cu alte ocazii, de exemplu la sărbătoarea lui Ianus, se făceau excese de mâncare şi băutură, beţii şi se comiteau tot felul de necurăţii care însoţesc aceste practici. Dacă ne gândim cum am sărbătorit unii dintre noi Anul Nou în trecut, trebuie să recunoaştem că toţi am luat parte la această sărbătoare păgână.“ — Un ziar georgian.