A doua epistola a lui Petru - Capitolul 1 : 1 - 21

1 Simon Petru, sclav şi apostol al lui Isus Cristos, către cei care au dobândit o credinţă, adică acelaşi privilegiu ca noi, prin dreptatea Dumnezeului nostru şi a Salvatorului Isus Cristos: 2 Bunătatea nemeritată şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoştinţa exactă despre Dumnezeu şi despre Isus, Domnul nostru, 3 fiindcă puterea sa divină ne-a dat cu mărinimie tot ce priveşte viaţa şi devoţiunea sfântă, prin cunoştinţa exactă despre cel care ne-a chemat prin glorie şi virtute. 4 Prin aceste lucruri, el ne-a dat cu mărinimie promisiunile preţioase şi nespus de măreţe, pentru ca prin ele să vă faceţi părtaşi naturii divine, scăpând de degradarea care este în lume prin dorinţele pătimaşe. 5 Da, tocmai de aceea, depunând şi voi toate eforturile, adăugaţi la credinţa voastră virtutea, la virtute, cunoştinţa, 6 la cunoştinţă, stăpânirea de sine, la stăpânirea de sine, perseverenţa, la perseverenţă, devoţiunea sfântă, 7 la devoţiunea sfântă, afecţiunea frăţească, la afecţiunea frăţească, iubirea. 8 Pentru că, dacă aceste lucruri vor fi în voi şi vor abunda, ele nu vă vor lăsa să fiţi leneşi sau neroditori în ce priveşte cunoaşterea exactă a Domnului nostru Isus Cristos. 9 Pentru că cine nu are acestea este orb, îşi închide ochii la lumină şi a dat uitării curăţirea de păcatele sale de odinioară. 10 De aceea, cu atât mai mult, fraţilor, faceţi tot posibilul să vă asiguraţi chemarea şi alegerea, căci, făcând neîncetat aceste lucruri, nu veţi eşua niciodată. 11 De fapt, aşa vi se va da din belşug intrarea în regatul veşnic al Domnului şi Salvatorului nostru Isus Cristos. 12 De aceea, voi fi întotdeauna gata să vă reamintesc aceste lucruri, deşi le cunoaşteţi şi sunteţi ferm stabiliţi în adevărul care este în voi. 13 Dar cred că este drept ca, atât timp cât sunt în acest tabernacol, să vă trezesc prin aduceri-aminte, 14 ştiind că în curând va avea loc dezbrăcarea de tabernacolul meu, aşa cum mi-a arătat şi Domnul nostru Isus Cristos. 15 Voi face deci tot posibilul ca şi după plecarea mea să puteţi oricând să menţionaţi aceste lucruri. 16 Noi nu v-am făcut cunoscute puterea şi prezenţa Domnului nostru Isus Cristos urmând istorisiri neadevărate, născocite cu măiestrie, ci fiind martori ai măreţiei sale. 17 Pentru că el a primit de la Dumnezeu, Tatăl, onoare şi glorie, când cuvinte ca acestea i-au fost adresate prin gloria măreaţă: „Acesta este fiul meu iubit, pe care eu l-am aprobat!“ 18 Da, acestea sunt cuvintele pe care le-am auzit noi adresate din cer când eram cu el pe muntele sfânt. 19 De aceea, noi avem cuvântul profetic mai sigur. Şi bine faceţi că îi daţi atenţie ca unei lămpi care străluceşte într-un loc întunecos, până când se crapă de ziuă şi răsare luceafărul, în inimile voastre. 20 Căci mai întâi de toate ştiţi că nicio profeţie din Scriptură nu provine dintr-o interpretare personală. 21 Căci profeţia n-a fost niciodată adusă prin voinţa omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, fiind purtaţi de spiritul sfânt.