A doua epistola a lui Petru - Capitolul 2 : 1 - 22

1 Totuşi, în mijlocul poporului au fost şi profeţi falşi, aşa cum şi în mijlocul vostru vor fi învăţători falşi. Aceştia vor introduce pe furiş secte distrugătoare şi îl vor renega chiar pe proprietarul care i-a cumpărat, aducând asupra lor înşişi o distrugere grabnică. 2 Şi mulţi vor urma faptele conduitei lor libertine, iar din cauza lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. 3 Mai mult, vă vor exploata cu lăcomie prin cuvinte prefăcute. Cât despre ei însă, judecata din timpurile străvechi nu întârzie şi distrugerea lor nu dormitează. 4 Bineînţeles, dacă Dumnezeu nu s-a reţinut să-i pedepsească pe îngerii care au păcătuit, ci, aruncându-i în Tartar, i-a dat unor gropi de întuneric dens, ca să fie păstraţi pentru judecată, 5 şi, dacă nu s-a reţinut să pedepsească o lume veche, ci l-a păstrat pe Noe, un predicator al dreptăţii, împreună cu alţi şapte, când a adus potopul peste o lume de oameni lipsiţi de pietate, 6 şi, dacă, prefăcând în cenuşă oraşele Sodoma şi Gomora, le-a condamnat, dându-le celor lipsiţi de pietate un exemplu cu privire la lucrurile viitoare, 7 şi, dacă l-a eliberat pe dreptul Lot, care era foarte mâhnit de conduita libertină a oamenilor care sfidau legea  8 pentru că omul acela drept îşi chinuia zi de zi sufletul drept din cauza lucrurilor pe care le vedea şi le auzea când locuia printre ei, din cauza faptelor lor nelegiuite , 9 înseamnă că Iehova ştie să-i elibereze din încercare pe oamenii cu devoţiune sfântă, dar să-i păstreze pe oamenii nedrepţi pentru ziua de judecată, ca să fie tăiaţi, 10 mai ales însă pe aceia care, în dorinţele lor, umblă după carne ca s-o întineze şi care dispreţuiesc domnia. Îndrăzneţi şi încăpăţânaţi, ei nu tremură în faţa celor glorioşi, ci îi vorbesc de rău, 11 în timp ce îngerii, deşi sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc împotriva lor nicio acuzaţie rostind insulte, din respect pentru Iehova. 12 Dar aceşti oameni, ca nişte animale fără raţiune, din fire născute să fie prinse şi omorâte, vorbesc de rău despre lucrurile pe care nu le cunosc şi de aceea vor fi distruşi prin însăşi calea lor care-i duce la distrugere, 13 făcându-şi lor înşişi rău ca răsplată pentru nelegiuirile lor. Pentru ei este o plăcere să trăiască în desfătări în plină zi. Sunt pete şi murdării, oameni care se lasă cu o plăcere nestăpânită în voia învăţăturilor lor amăgitoare, în timp ce se ospătează împreună cu voi. 14 Au ochii plini de adulter, nu se pot lăsa de păcat şi ademenesc sufletele nestatornice. Au inima deprinsă la lăcomie. Sunt copii blestemaţi. 15 Părăsind calea dreaptă, s-au rătăcit. Au urmat calea lui Balaam, fiul lui Beor, care a iubit răsplata pentru nelegiuire, 16 dar care a fost mustrat pentru că a încălcat legea. Un animal de povară necuvântător, vorbind cu glas de om, a împiedicat acţiunea nebunească a profetului. 17 Aceştia sunt izvoare fără apă şi ceţuri mânate de o furtună violentă. Lor le este rezervată negura întunericului. 18 Pentru că rostesc vorbe pompoase şi deşarte, iar prin dorinţele cărnii şi prin moravuri uşoare îi ademenesc pe cei care tocmai au scăpat de oamenii care umblă în nelegiuire. 19 În timp ce le promit libertatea, ei înşişi sunt sclavii degradării. Fiindcă cel învins de altul este sclavul aceluia. 20 Într-adevăr, dacă, după ce au scăpat de pângăririle lumii prin cunoaşterea exactă a Domnului şi Salvatorului Isus Cristos, se implică din nou în aceste lucruri şi sunt învinşi de ele, starea lor de la sfârşit a ajuns mai rea decât cea de la început. 21 Căci ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut cu exactitate calea dreptăţii decât, după ce au cunoscut-o cu exactitate, să se abată de la porunca sfântă care le-a fost transmisă. 22 Cu ei s-a întâmplat ce spune proverbul adevărat: „Câinele s-a întors la vărsătura lui, iar scroafa spălată s-a întors să se tăvălească în mocirlă“.