Epistola lui Iacov - Capitolul 1 : 1 - 27

1 Iacov, sclav al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece triburi care sunt răspândite pretutindeni: Salutare! 2 Fraţii mei, consideraţi ca o mare bucurie când treceţi prin diferite încercări, 3 fiindcă ştiţi că încercarea credinţei voastre duce la perseverenţă. 4 Dar perseverenţa să-şi desăvârşească lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi şi sănătoşi în toate privinţele şi să nu vă lipsească nimic. 5 Astfel, dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, să i-o ceară neîncetat lui Dumnezeu, căci el le dă tuturor cu generozitate şi fără să reproşeze şi ea îi va fi dată. 6 Dar să i-o ceară neîncetat şi cu credinţă, fără să se îndoiască deloc, fiindcă cel care se îndoieşte este ca valul mării împins de vânt şi purtat încoace şi-ncolo. 7 De fapt, omul acela să nu creadă că va primi ceva de la Iehova. 8 Este un om nehotărât, nestatornic în toate căile lui. 9 Dar fratele de condiţie umilă să exulte datorită înălţării lui, 10 iar bogatul datorită umilirii lui, fiindcă va trece ca floarea ierbii. 11 Pentru că soarele răsare cu căldura lui arzătoare şi usucă iarba, iar floarea ei cade şi frumuseţea înfăţişării ei piere. Tot aşa se va veşteji şi bogatul pe căile vieţii lui. 12 Fericit este omul care perseverează în încercare, pentru că, fiind aprobat, va primi coroana vieţii, pe care Iehova le-a promis-o celor ce-l iubesc. 13 Nimeni, când este în încercare, să nu zică: „Sunt încercat de Dumnezeu“. Căci Dumnezeu nu poate fi încercat cu lucruri rele şi el nu încearcă pe nimeni. 14 Ci fiecare este încercat, fiind atras şi ademenit de propria lui dorinţă. 15Apoi dorinţa, când devine roditoare, dă naştere păcatului, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moartea. 16 Să nu vă lăsaţi induşi în eroare, iubiţii mei fraţi! 17 Orice dar bun şi orice cadou perfect este de sus, căci coboară de la Tatăl luminilor cereşti, iar la el nu este schimbare el nu se întoarce ca umbra. 18 El, potrivit voinţei sale, ne-a adus în existenţă prin cuvântul adevărului, ca să fim primele roade dintre creaturile sale. 19 Să ştiţi aceasta, iubiţii mei fraţi: Orice om trebuie să fie prompt la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie, 20 pentru că mânia omului nu înfăptuieşte dreptatea lui Dumnezeu. 21 De aceea, înlăturaţi orice murdărie şi ce este de prisos, răutatea, şi acceptaţi cu blândeţe să fie sădit în voi cuvântul care poate să vă salveze sufletele. 22 Fiţi însă împlinitori ai cuvântului, nu doar ascultători, amăgindu-vă singuri cu raţionamente false. 23 Căci, dacă cineva este ascultător al cuvântului şi nu împlinitor, seamănă cu un om care-şi priveşte faţa naturală în oglindă. 24 Fiindcă se priveşte, apoi pleacă, uitând imediat ce fel de om este. 25 Dar cel care-şi adânceşte privirea în legea perfectă a libertăţii şi stăruie în ea, acest om, pentru că a devenit nu un ascultător uituc, ci un înfăptuitor al lucrării, va fi fericit înfăptuind-o. 26 Dacă cineva crede că i se închină lui Dumnezeu într-un mod corect, dar nu-şi ţine limba în frâu, ci îşi amăgeşte inima, închinarea acestui om este deşartă. 27 Închinarea curată şi neîntinată în ochii Dumnezeului şi Tatălui nostru este aceasta: să te îngrijeşti de orfani şi de văduve în necazul lor şi să te păstrezi nepătat de lume.