Epistola lui Iacov - Capitolul 2 : 1 - 26

1 Fraţii mei, aveţi voi credinţa Domnului nostru Isus Cristos, gloria noastră, făcând favoritisme? 2 Căci, dacă la o întrunire a voastră intră un om cu inele de aur pe degete şi cu haine scumpe, dar intră şi un sărac cu haine murdare, 3 iar voi vă uitaţi la cel care poartă haine scumpe şi îi ziceţi: „Tu aşază-te aici, într-un loc bun“, iar celui sărac îi ziceţi: „Tu rămâi în picioare“ sau: „Aşază-te acolo, lângă scăunelul picioarelor mele“, 4 nu faceţi voi deosebiri de clasă între voi şi n-aţi devenit voi judecători care pronunţă sentinţe rele? 5 Ascultaţi, iubiţii mei fraţi! Nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în felul lumii ca să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai regatului, pe care l-a promis celor care-l iubesc? 6 Însă voi l-aţi dispreţuit pe sărac. Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă târăsc înaintea tribunalelor? 7 Nu blasfemiază ei numele minunat cu care aţi fost numiţi? 8 Astfel, dacă respectaţi legea regală, potrivit cuvântului Scripturii: „Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“, foarte bine faceţi. 9 Dar, dacă faceţi favoritisme, comiteţi un păcat, fiindcă legea dovedeşte că încălcaţi legea. 10 Pentru că cine respectă toată Legea, dar greşeşte într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat de toate. 11 Pentru că cel care a spus: „Să nu comiţi adulter“ a spus şi: „Să nu ucizi“. Astfel, dacă nu comiţi adulter, dar ucizi, încalci legea. 12 Aşa să vorbiţi şi aşa să faceţi: ca nişte oameni care vor fi judecaţi după legea unui popor liber. 13 Căci, pentru cel care nu arată îndurare, judecata va fi fără îndurare. Îndurarea biruie judecata. 14 La ce foloseşte, fraţii mei, dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte? Oare îl poate salva o astfel de credinţă? 15 Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică, 16 iar unul dintre voi le spune: „Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă“, dar nu le daţi cele necesare corpului lor, la ce foloseşte? 17 Tot aşa, şi credinţa, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăşi. 18 Dar cineva va zice: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte. Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele!“ 19 Tu crezi că există un singur Dumnezeu şi bine faci. Dar şi demonii cred şi se cutremură. 20 Vrei să ştii tu, om neştiutor, că credinţa fără fapte este neroditoare? 21 N-a fost Avraam, tatăl nostru, declarat drept prin fapte după ce l-a oferit pe Isaac, fiul său, pe altar? 22 Vezi că credinţa lui lucra împreună cu faptele lui şi că prin faptele lui credinţa a ajuns perfectă 23 şi că s-a împlinit cuvântul Scripturii care spune: „Avraam a crezut în Iehova, iar lucrul acesta i s-a socotit ca dreptate“ şi a ajuns să fie numit „prietenul lui Iehova“. 24 Vedeţi că un om va fi declarat drept prin fapte, nu doar prin credinţă. 25 Tot aşa, n-a fost şi prostituata Rahav declarată dreaptă prin fapte, după ce i-a primit cu ospitalitate pe mesageri şi i-a trimis de acolo pe alt drum? 26 Într-adevăr, aşa cum corpul fără spirit este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.