Epistola lui Pavel catre Evrei - Capitolul 7 : 1 - 28

1 Căci acest Melchisedec, rege al Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care l-a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la înfrângerea regilor şi l-a binecuvântat 2 şi căruia Avraam i-a dat a zecea parte din toate, este, potrivit traducerii numelui său, în primul rând „Rege al dreptăţii“, iar apoi şi rege al Salemului, adică „Rege al păcii“. 3 Fiind fără tată şi fără mamă, fără genealogie, fără început al zilelor şi sfârşit al vieţii, ci fiind făcut asemenea Fiului lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna. 4 Vedeţi deci cât de mare a fost omul acesta căruia patriarhul Avraam i-a dat a zecea parte din prada cea mai bună. 5 Este adevărat că bărbaţii dintre fiii lui Levi care primesc funcţia preoţească au poruncă, potrivit Legii, să strângă zeciuieli de la popor, adică de la fraţii lor, chiar dacă aceştia au ieşit din coapsele lui Avraam. 6 Dar omul care, după genealogie, nu se trăgea din ei a luat zeciuieli de la Avraam şi l-a binecuvântat pe cel care avea promisiunile. 7 Astfel, fără îndoială, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8 În primul caz, primesc zeciuieli nişte oameni care mor, dar, în al doilea caz, cineva despre care se depune mărturie că trăieşte. 9 Şi, ca să zic aşa, prin Avraam, chiar şi Levi, care primeşte zeciuieli, a plătit zeciuieli, 10 căci era încă în coapsele strămoşului său când a ieşit Melchisedec în întâmpinarea lui. 11 Astfel, dacă perfecţiunea ar fi venit într-adevăr prin preoţia levitică (întrucât pe baza acesteia a fost dată poporului Legea), ce nevoie mai era să se ridice un alt preot, în felul lui Melchisedec, şi despre care nu se spune că este în felul lui Aaron? 12 Pentru că, odată ce se schimbă preoţia, este necesară şi o schimbare a legii. 13 Fiindcă omul despre care se spun aceste lucruri a făcut parte dintr-un alt trib, din care nimeni nu a oficiat la altar. 14 Pentru că este cât se poate de clar că Domnul nostru s-a ridicat din Iuda, un trib despre care Moise n-a spus nimic cu privire la preoţi. 15 Şi este şi mai clar că se ridică un alt preot, după asemănarea lui Melchisedec. 16 El a devenit preot nu potrivit legii unei porunci care depinde de carne, ci potrivit puterii care îl ajută să aibă o viaţă indestructibilă, 17 căci se spune ca mărturie: „Tu eşti preot pentru totdeauna în felul lui Melchisedec!“ 18 Într-adevăr, porunca de mai înainte se desfiinţează din pricina slăbiciunii şi a ineficienţei ei. 19 Căci Legea n-a adus nimic la perfecţiune, dar introducerea ulterioară a unei speranţe mai bune, prin care ne apropiem de Dumnezeu, a adus. 20 Şi, fiindcă aceasta n-a fost fără jurământ 21 (căci sunt, într-adevăr, oameni care au devenit preoţi fără jurământ, dar este unul cu un jurământ făcut de Cel care a spus despre el: „Iehova a jurat (şi nu-i va părea rău): «Tu eşti preot pentru totdeauna!»“), 22 în aceeaşi măsură şi Isus a devenit garantul unui legământ mai bun. 23 De asemenea, mulţi au trebuit să devină preoţi unul după altul, fiindcă moartea îi împiedica să rămână în funcţie, 24 dar el, fiindcă rămâne în viaţă pentru totdeauna, are o preoţie care nu se transmite de la unul la altul. 25 Aşadar, el poate şi să-i salveze complet pe cei care se apropie de Dumnezeu prin el, fiindcă este întotdeauna viu ca să pledeze pentru ei. 26 Căci tocmai un astfel de mare preot era potrivit pentru noi: loial, fără răutate, neîntinat, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus decât cerurile. 27 El nu trebuie să ofere jertfe zilnic, ca marii preoţi, întâi pentru păcatele sale şi apoi pentru ale poporului (fiindcă a făcut aceasta o dată pentru totdeauna când s-a oferit pe sine). 28 Pentru că Legea îi numeşte mari preoţi pe nişte oameni cu slăbiciuni, dar cuvântul jurământului, care a venit după Lege, numeşte un Fiu, care este făcut perfect pentru totdeauna.